Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Lupul la pieire

                        Un lup noaptea, vrând să intre tiptil la vro oierie,

                        Nimeri din întâmplare tocmai într-o câinărie.

                        Simţindu-l pe sur aproape, câinii toţi s-au întărtat.

                        Lătret, urlet, hreamăt mare, ca în iad au ridicat.

 

                        Înarmaţi cu puşti, ciomege,

                        Vânătorii se grăbesc care dincotro s-alerge.

                        Câinii în a lor iuţeală

                        Dau pe unde pot năvală.

 

                        – Nu lăsaţi, băieţi! le strigă un vânător mai bătrân.

                        Daţi lumină! Daţi lumină! Să-l prindem viu pe păgân!”

 

                        Un alt scăpără îndată

                        Şi, când la gard: ce să vadă!

                        Lupul cinchit într-un colţ,

 

                        Cu ochi crunţi, cu păr pe dos, clănţăia din dinţi la toţi.

                        Dar văzând că nu-i de şagă, că pieirea-i s-au ales:

 

                        – Oameni buni! le zise. Staţi!

                        Şi voi, câini, ce-mi sunteţi fraţi!

                        Eu aice sunt trimes

                        Sol de la neamul lupesc

                        Pace să statornicesc.

 

                        (Sigură ca la războaie: vecinică, nestrămutată,

                        Până la întâi gâlceavă cu care pacea-i curmată.)

                        Prigonirile pornite între noi să le lăsăm

 

                        Şi prieteşug, credinţă, unii altor să jurăm.

                        Vitele fără de grijă vor petrece despre noi

                        Şi chiar înşişi noi de alţii vom păzi bietele oi…

                        – Ei, măi dragă! îi răspunse vânătorul cel bătrân,

                        Tu eşti sur, dar eu sunt alb şi-n deprindere-mi rămân

 

                        Ca cu lupii să mă-mpac,

                        Când de piele îi dezbrac,

                        Şi prind de pe bot parale:

                        Daţi, băieţi, fără cruţare!