Fabule


Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Jderul şi cacomul

                        – Da’ bună ziua, nene! Îmi pare curios

                        Ca să te văz astăzi în piele şi voios;

                        Ieri am privit, eu singur, ciudata vânătoare

                        După cacomi: trei oameni din ochi te urmăreau

 

                        Şi te-ndreptau mereu

                        Spre mlaştina cea mare;

 

                        Apoi am văzut încă, cum toţi la ea au stat

                        Şi te-au înconjurat.

                        Atunci… şi eu, vezi bine,

                        Temându-mă de mine,

                        În scorbur-am intrat

 

                        Şi nu ştiu ce s-a mai urmat.

                        Ian spune-mi, drag vecine,

                        Cum ai scăpat din lăbi de om? –

                        Întrebă jderul pe cacom.

                        – Cum am scăpat? răspunse cacomul moderat,

                        Curat ca prin minune,

                        Dar trebuie a-ţi spune

                        Un lucru vederat:

                        Că omul din natură are

                        Plecări destul de bune.

 

                        Tu ai văzut cu ochii cum m-au înconjurat

                        La mlaştina cea mare

                        Şi ştii că eu mai bine mă dau prins

                        Decât să fiu de glod atins.

                        Ei bine!

 

                        Văz că-un om s-apropie de mine,

                        Îmi pune pe cap mâna şi zice la ceilalţi:

                        „Emblema curăţiei, el trebui să trăiască

                        Ca în integritate pe om să pilduiască!

 

                        Aideţi mai bine, fraţi,

                        Să prindem pe murdari,

 

                        Pe jderi, pe vulpi, pe angării mai mari.

                        Ce port virtuţi pe gură,

                        Dar dau prin glod şi fură”.