Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Împărţeala

                        Având tovărăşie

                        La o negustorie,

                        Câţiva prieteni pe viaţă

 

                        Au câştigat mulţime de bani gheaţă.

                        Şi adunându-se la casa lor obştească

                        S-au apucat folosul să-mpărţească.

 

                        (Dar sunt cam rare împărţele

                        Fără gâlceve sau smintele.)

 

                        Şi-ai mei prieteni buni, câştigul împărţind,

                        S-au întărtat la sfadă.

                        Când, iată! deodată,

 

                        Aud strigând:

                        – Săriţi! săriţi! foc! casa arde!

                        – Lăsaţi şi ne vom socoti pe urmă;

                        Dar trebuie să ştiţi că mie mi se cade

 

                        Din cea de faţă sumă

                        O mie încă şi mai bine,

 

                        Au zis dintre tovarăşi unul.

                        – Iar mie în tot bunul

                        Vro două mi se vine,

 

                        Le zise lor un alt.

                        – Aidem însă! – Ba staţi,

                        Şi dreaptă partea mea îmi daţi,

 

                        Strigară celalalt.

                        – Da pentru ce? Şi cum?

 

                        Sfădindu-se aşa, prietenii văd fum

                        Cu pălălaie-n casă,

                        Şi neputând să iasă,

                        Au ars ei toţi, cu bani, cu tot.

 

                        Aici a zice pot:

                        Că la un rău obştesc, când cere trebuinţa

                        Ca să-l întâmpinăm puind unit silinţa;

 

                        Adeseori pierim obşteşte,

                        Când fieştecare

                        Strigând cu gură mare,

 

                        La interesul său în parte aţinteşte.