Fabule


Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Florile

                        La nişte case mari, în oale prea bogate,

                        Sta falnic pe fereşti,

                        Pe lângă flori fireşti,

                        Şi cele prelucrate

                        De mâine omeneşti.

                        Dar iată, nori s-adună,

                        Cu fulgere lucind,

                        Şi tunetul răsună

                        De ploaie prevestind;

 

                        Iar floricelele acele iscusite

                        Îndreaptă către zei

                        Smerita rugăminte:

                        Ca să oprească ei,

                        Cu un cuvânt din ceri,

                        A ploaiei neplăceri;

 

                        Dar rugămintea lor au fost zădărnicită

                        Şi ploaia cea pornită

                        De un răcoare vânt

 

                        Se varsă pre pământ,

                        Potoale sfera grea,

                        Verdeaţa înnoieşte

                        Şi firea după ea

                        Se pare că zâmbeşte.

 

                        Atunci şi florile acele naturale

                        Se dezvelesc frumos,

                        Din sânurile sale

                        Dau desfătat miros;

 

                        Iar florile de fir, mătasi şi catifea,

                        Ce ruge înălţa când ploaia se ivea,

                        De frumuseţea lor lipsite şi pătate,

                        Au fost de pe fereşti afară lepădate.

 

                        Talentului firesc de critică nu-i pasă,

                        Ea nu întunecă a lui gândiri frumoase;

                        Şi numai florile acele prelucrate

                        Se tem de ploaie foarte.