Fabule


Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Elefantul în domnie

                        Cine-i tare şi mare,

                        Dar minte nu prea are,

 

                        Nu-i bine, cât de bun la inimă să fie.

 

                        Pe elefant l-au pus în codri la domnie,

                        Şi de pe neam ei toţi,

                        De la străbunii săi până la strănepoţi,

                        Au îndestulă minte;

                        Dar este rar acel preafericit părinte

                        Să-i iasă buni copiii toţi.

                        Şi elefantul meu, oricum era de mare,

                        A înţelegerii n-avea îndemânare,

                        Iar blând şi plin de bunătate

 

                        Era, cât nu se poate.

                        Şi iată că la domn au dat bietele oi

                        O jalobă, zicând că „lupii răi pe noi

 

                        De tot ne jecuiesc”.

                        – Tâlharii, varvarii, da cum de îndrăznesc!

                        Au zis duiosul domn. Iar lupii se-ndrepta

 

                        Şi-aşa urla:

                        – Măria ta!

 

                        De noi nu te-ndura,

                        Căci singur ne-ai fost dat poruncă astă-iarnă

                        S-avem cu toţii blană.

                        Iar oile pârăsc, c-aşa sunt învăţate:

                        Noi n-am luat mai mult decât pielcea de frate.

 

                        – Atâta! domnul le răspunde,

                        Să ştiţi că strâmbătăţi la mine nu-ţi ascunde,

                        Vă hotărăsc de-acum de oaie o pielcică,

                        Şi nici un păr mai mult, nimică.