Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Doi câini

                        Un câine, de pe neam dulău,

                        Prielnic, credincios către stăpânul său,

                        Odată au văzut

                        Pe vechiul cunoscut,

                        Juju, căţel tărcat,

 

                        Ce din ogradă an în curte s-au luat

                        Şi carele acum la o fereastră-n casă,

                        Şezând pe un covor de cele mai frumoase,

 

                        Afară mândru se uita.

                        – Jujucă: ce mai faci mata?

 

                        Întreabă câinele, din coadă dând încet.

                        (Acesta între câini e semnul de respect.)

                        – Îţi mulţumesc, mon cher! răspunse lui Juju.

                        Sunt bine. Dorm, mănânc, alerg, mă hârjonesc

                        Şi pe saltele moi când vreau mă tăvălesc.

 

                        Dar spune-mi: ce faci tu?

                        – Eu sunt ca purure. Rabd foame, ploaie, ger,

                        Păzind ograda la boier;

                        Dorm lângă poartă, sau cu caii,

 

                        Şi de la bucătari ades mănânc bătaie.

 

                        Ba ieri şi un fecior trei lovituri mi-au tras,

                        Pentru că n-am lătrat la vreme şi la ceas.

 

                        Dar tu, Juju, cu ce-ntâmplare

                        Ai căpătat favor asupra-ţi aşa mare?

                        Ce slujbă la stăpân în faptă împlineşti?

                        Fiind atât de mic, în ce te bizuieşti?

                        – Eu! au răspuns Juju. Mă mir de întrebare!

                        Eu fac apporte şi joc ca omul în picioare!

 

                        Din oameni iarăşi sunt la soartă în favor,

                        Pentru că-n două labe ştiu a-umbla uşor

 

                        Şi fac apporte

                        Când pot.