Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Bricele

                        Eram în hotărâre de fabuli să mă las,

                        E grea această cale la muntele Parnas;

                        Dar unchiul, care strânge nepotului avere,

 

                        Ce vrea de la el cere.

                        Aşa un unchi al meu,

 

                        Uşoară să-i stea ţărna şi sufletul ferice,

                        Prin testamentul său

                        Mă leagă ca să public o fabulă de brice;

                        Plinesc a lui voinţă ca sfântă datorie.

 

                        El îmi spunea c-odată, într-o călătorie,

                        Stând sara la popas,

                        Găsi un vechi prieten, cu care a şi mas.

                        Ei de cu seară-n vorbe de râs, de desfătare,

 

                        Cu pace-au adormit.

                        A doua zi, când unchiul din somnu-i s-a trezit,

                        Pe scumpul său prieten văzu în altă stare.

                        Acesta la o masă-n oglindă se uita

 

                        Şi-aşa de greu ofta,

                        Că îţi venea a crede

                        Că-n ea pieirea-şi vede.

 

                        – Ce-ţi este, frate dragă – îi zise unchiul meu –

                        Au nu cumva ţi-e rău?

                        – Oh, nu – răspunse cela – sunt sănătos, sunt bine;

                        Dar e o-mprejurare mai tristă pentru mine,

 

                        Că trebuie să mă rad

                        Şi barba mi-e ghimpoasă ca frunza cea de brad.

                        – Atâta-i tot, se vede că brice ai tâmpite?

 

                        – E prea adevărat,

                        Eu unul mă tem, frate, de brice ascuţite.

                        – Apoi nu-i de mirat,

                        Tu însuţi îţi faci răul. Întreabă şi-ţi vor spune

                        Toţi cei ce se rad singuri: că tu cu brice bune

                        Te-ai rade mult mai lesne şi mai nevătămat

 

                        Decât cu cuţitoaie

                        Ce pielea ţi-o despoaie.

 

                        A unchiului idee ca să v-o lămuresc,

                        Rog să luaţi aminte:

                        Că unii se feresc

                        De oamenii cu minte

                        Şi sunt mai bucuroşi

                        De cei la cap cam groşi.