carti-pentru-succes

 

Cărțile sunt o sursă de cunoaştere şi de libertate, sunt comori care așteaptă să fie descoperite. În lista de mai jos, am ales 10 cărți pentru motivare și pentru dezvoltarea personală, veți învăța să vedeți lucrurile din mai multe perspective, veți identifica probleme, veți găsi soluții și veți primi o doză de succes.

 

  1. Scafandrul şi fluturele de Jean-Dominique Bauby. Bestseller internaţional, vândut în peste un milion de exemplare şi tradus în 30 de limbi, cartea lui Jean-Dominique Bauby stă la baza filmului lui Julian Schnabel – premiul Bafta pentru cea mai bună ecranizare –, pelicula distinsă în 2008 şi cu Globul de Aur pentru cel mai bun film, Premiul pentru cel mai bun regizor, Premiul pentru cel mai bun actor şi titlul Cel mai bun film la Gala Premiilor Lumiere.

Ce înseamnă, de fapt, să fii viu? Care ne sunt, cu adevărat, bucuriile vieţii? Cine – sau ce – din noi trăieşte, se-ndrăgosteşte, caută, uită, iartă? Câtă suferinţă încape într-un trup, câtă nefericire într-un suflet? De ce trebuie să murim?

Publicat la câteva zile după moartea autorului, victima a unui accident vascular, Scafandrul şi fluturele este una dintre cele mai zguduitoare poveşti despre viaţă. Ieşit din comă, dar paralizat cvasi-complet, cu o singură pleoapă, stânga, mobilă, Jean-Dominique Bauby „dictează” această carte.

Câteva sute de mii de bătăi de pleoapă – pentru că noi să putem vedea lumea şi altfel.

„..Acum, când să fac saltul periculos în propriul meu trecut, simt că ameţesc. Nu ştiu de la ce capăt să apuc orele acelea apăsătoare şi inutile, imposibil de adunat, întocmai că biluţele de mercur dintr-un termometru frânt în două. Cuvintele se eschivează. Cum să evoci supleţea şi căldură trupului tânăr al bruneţei înalte lângă care te-ai trezit pentru ultima dată, fără să-i acorzi atenţie, aproape morocănos? Totul era gri, păstos şi resemnat: cerul, oamenii, oraşul hărţuit de mai multe zile de greva din transporturi. Alături de milioanele de parizieni, eu şi Florence intrăm în malaxorul încălcit al zilei, cu privirile goale, cu fetele trase, că nişte zombi. Executăm mecanic toate gesturile acelea care, astăzi, mi se par miraculoase: să te bărbiereşti, să te-mbraci, să-ţi bei ciocolată…” (Jean-Dominique Bauby)

 

  1. Un veac de singurătate de Gabriel García Márquez. „Un veac de singurătate”, capodoperă care l-a propulsat pe Gabriel Garcia Marquez pe orbită celebrităţii internaţionale şi i-a adus premiul Nobel (1982), este, în opinia unanimă a criticii – după Don Quijote de la Mancha, nemuritoarea creaţie a lui Cervantes -, cel mai frumos român de expresie spaniolă din toate timpurile, aşa cum mărturiseşte şi Pablo Neruda care îl numeşte „Don Quijote al timpului nostru”. Istoria celor o sută de ani ai fabuloasei aventuri trăite de cele şapte generaţii ale familiei Buendia, cu fanteziile, obsesiile, tragediile, pasiunile, disperările şi speranţele lor, este de fapt istoria miticului Macondo, întemeiat de patriarhul Jose Arcadio Buendia, teritoriu prodigios, unde fantasticul, irealul, se insinuează adesea în realitate, miraculosul convieţuind firesc cu viaţă de zi cu zi. Însă întregul demers narativ sugerează ideea că Macondo nu se mărgineşte la o arie concretă, istoria să fiind de fapt istoria existenţei umane, căci, aşa cum arată autorul, „mai curând decât un loc de pe lume, Macondo este o stare de spirit”.
  2. Iliada de Homer. Iliada este o epopee atribuită lui Homer, care pare a fi fost un aed din Ionia, din a doua jumătate a secolului VIII î.Hr., și care a preluat în epopeele sale, Iliada și Odiseea, tradiții, fragmente și motive din mituri vechi și cântece populare.

Iliada este compusă din 15 337 de hexametri dactilici și, din epoca elenistica, divizată în 24 de cânturi. Textul a fost probabil compus între 850 și 750 I.C. (date deja menționate de către Herodot), deci cu patru secole după perioada în care istoricii înscriu războiul mitic pe care acesta îl relatează.

Tema epopeii o reprezintă războiul Troiei, în care se confruntă aheii veniți din Grecia cu troienii și aliații acestora, fiecare tabără fiind susținută de diverse divinități, cum ar fi Atena, Poseidon sau Apollo. După zece ani de război, soarta acestuia nu continuă prin numeroase lupte colective sau individuale care ilustreaza figuri ca Ajax, Hector sau Patrocle. În final, aheii înving grație victoriei lui Ahile care îl ucide pe conducătorul troian în luptă directă.

În cele 24 de cânturi, însumând circa 15 000 de versuri, Iliada relatează fapte de vitejie excepțională făcute de eroi neînfricați, dintre care se detașează Ahile. Acesta nu cunoaște teama și preferă o moarte glorioasă unei vieți tihnite, însă este neîndurător, refuzând familiei dușmanului său până și consolarea de a-i preda corpul acestuia. Îl umanizează însă prietenia pentru Patrocle.

Ahile întruchipează virtuțile eroului războinic. Spre deosebire de el, Hector detestă războiul și nu luptă pentru glorie, ci pentru a-și apăra cetatea; este iubitor de pace și de rațiune. Figurile celor doi eroi reies și din cuvintele pe care și le adresează înainte de luptă – procedeu des folosit de Homer pentru caracterizarea personajelor, cuvintele lui Ahile sunt mânioase și jignitoare, în timp ce Hector vorbește calm și măsurat. Poetul își caracterizează eroii și din câte un epitet frecvent legat de numele personajului respectiv, de exemplu „șoimanul Ahile”.

Personajele sunt prezentate în mișcare, dinamismul fiind amplificat de imagini auditive referitoare la zgomotul bătăliei sau la zornăitul înfricoșător al armelor unui erou, ca în cazul lui Diomede. La prezentarea sugestivă a unei situații contribuie și comparația, care la Homer este dezvoltată pe mai multe versuri.

Alături de eroi intervin și zeii, conferind operei un caracter miraculos. Astfel, Atena îl apără pe Ahile de sulița lui Hector, iar Apolo îl ascunde pe fiul lui Priam într-o ceață deasă spre a-l feri de mânia Peleianului.

  1. Jurnalul unui adolescent timid de Stephen Chbosky. „Jurnalul unui adolescent timid” a făcut senzaţie la apariţie, dobândind statutul de carte cult, vânată asiduu de adolescenţi. (The New York Times)

Aflat în pragul adolescenţei, Charlie se hotărăşte să-şi povestească viaţa unui prieten imaginar, căruia îi trimite o serie de scrisori intime. Prins între dorinţa de a şi trăi viaţă şi tendinţa de a fugi de ea, Charlie, se trezeşte obligat să exploreze un teritoriu până acum necunoscut. Acela al primelor întâlniri şi al casetelor cu compilaţii, al problemelor de familie şi al prietenilor adevăraţi. Și caută neîncetat „melodia perfectă” a unei „călătorii perfecte” în care „să se simtă infinit”. O poveste despre trecerea de la copilărie la adolescenţă în tradiţia celebrului „De veghe în lanul de secară”. Reflecţiile lui Charlie asupra vieţii, dragostei şi prieteniei sunt profunde şi înduioşătoare, iar vocea narativă are o muzicalitate aparte.

Stephen Chbosky a scris şi a regizat adaptarea pentru ecran a romanului său de debut, Jurnalul unui adolescent timid, un adevărat fenomen literar. Născut în Pittsburgh, Pennsylvania, Stephen Chbosky a urmat cursul de scenaristică de la University of Southern California.

  1. Călugărul care şi-a vândut Ferrari-ul de Robin Sharma. Este povestea lui Julian Mantle, un avocat faimos, care din cauza stilului de viaţă dezechilibrat ajunge la un pas de moarte suferind un atac de cord într-o sală de tribunal aglomerată. Colapsul fizic îi generează o criză spirituală obligându-l să-şi înfrunte condiţia şi să caute răspunsuri la cele mai importante întrebări ale vieţii. Sperând să-şi găsească fericirea şi împlinirea, el porneşte într-o odisee extraordinară a unei culturi vechi în care descoperă un remarcabil sistem de eliberare a potenţialului minţii, trupului şi sufletului şi învaţă să trăiască cu mai multă pasiune, cu un scop bine definit şi într-o pace deplină. Îmbinând în mod strălucit înţelepciunea spirituală nemărginită a Estului cu principiile de succes avansate ale Vestului, această poveste va inspiră şi va arată pas cu pas calea pentru a va trăi viaţă cu mai mult curaj, în armonie, abundenţă şi bucurie. Cartea este un bestseller internaţional şi este citată că referinţă de toţi autorii din domeniul dezvoltării personale.
  2. 50 de secrete ale artei persuasiunii de Robert Cialdini. Ne confruntăm permanent cu provocarea de a negocia sau de a discuta în contradictoriu cu cei apropiaţi, cu colegii sau cu şefii. Cum ne putem impune punctul de vedere? Există anumite cuvinte cu care putem capta atenţia interlocutorilor noştri? Bazat pe cercetări recente în psihologie, volumul prezintă regulile de baza ale persuasiunii, precum şi tehnici şi strategii prin care evitaţi clişeele şi va sporiți puterea de convingere. Indiferent dacă sunteţi manager, avocat, medic, politician sau profesor, cele 50 de secrete ale artei persuasiunii vă vor ajută să-i atrageţi pe ceilalţi de partea dumneavoastră.
  3. Lasă grijile, începe să trăieşti” de Dale Carnegie. Problema nu este ignoranţa, ci lipsa de acţiune. Scopul acestei cărţi este să reafirme, să ilustreze, să scoată la lumina şi să glorifice o mulţime de adevăruri vechi şi fundamentale, să va îmboldească şi să va determine să faceţi ceva pentru a le aplică. Pe Dale Carnegie îl regăsim în topul celor mai bine vânduţi autori din toate timpurile. La jumătate de veac de la moartea lui, atât scrierile, cât şi cursurile sale sunt la fel de solicitate că şi în primii ani după lansare.

„Odată cu trecerea timpului, mi-am dat seama că una dintre cele mai mari probleme ale adulţilor era îngrijorarea. Era limpede, aveam nevoie de un manual despre învingerea grijilor!“ Dale Carnegie

  1. Scurtă istorie a timpului de Stephen Hawking. Nici o carte de ştiinţă nu s-a bucurat vreodată de popularitatea Scurtei istorii a timpului: timp de mai bine de patru ani s-a aflat pe lista de bestselleruri din Sunday Times, mai mult decât orice altă carte. Explicaţia acestui succes ţine de natura întrebărilor pe care le pune aici Stephen Hawking, unul dintre cei mai mari savanţi contemporani, devenit, alături de Einstein, un simbol al ştiinţei: Cum s-a născut universul? Este timpul reversibil? Este spaţiul nemărginit? Există şi alte dimensiuni spaţiale, care scapă percepţiei noastre? Artă lui Hawking e de a găsi imagini intuitive, pregnante, prin care stimulează fantezia şi curiozitatea oricărui cititor, fie că este sau nu iniţiat în fizică fundamentală.

„De unde vine universul? Cum şi când a început? Va ajunge la un sfârşit, şi dacă da, cum? Acestea sunt întrebări care ne interesează pe toţi. Ştiinţa modernă a devenit însă atât de tehnică, încât numai un număr foarte mic de specialişti sunt capabili să stăpânească matematica utilizată pentru descrierea lor. Totuşi, ideile de bază privind originea şi soarta universului pot fi enunţate fără utilizarea matematicii, într-o formă pe care o pot înţelege oamenii care nu au educaţie ştiinţifică. Este ceea ce am încercat să fac în această carte.“ (Stephen W. HAWKING)

  1. Minciunile adulţilor. Indicii ale înșelătoriei în căsnicie, afaceri și politică de Paul Ekman. Minciuna este prezentă în toate relaţiile umane, de la cele instituţionale la cele private. Unii o consideră ca pe ceva îngrozitor, în timp ce alţii, dimpotrivă, o tolerează, atrăgând atenţia asupra faptului că, uneori, adevărul poate fi folosit ca armă a cruzimii. Daca vă număraţi printre aceia care preferă adevărul sau dacă sunteţi obligaţi prin profesie să descoperiţi adevărul, cartea de faţă vă oferă indiciile verbale, dar mai ales nonverbale ale minciunii. Limbajul trupului, intonaţiile vocii, expresiile faciale etc. sunt prezentate detaliat de autor, specialist în cercetarea emoţiilor şi a comunicării nonverbale.

Paul Ekman este profesor de psihologie la University of California, San Francisco. De acelaşi autor la Editura Trei, De ce mint copiii? Cum pot încuraja părinţii sinceritatea.

  1. Steve Jobs. Biografie de Walter Isaacson. Pornind de la o serie de peste 40 de interviuri cu Steve Jobs, derulate de-a lungul a peste doi ani, precum și pe intervievarea a peste o sută de persoane apropiate lui Jobs, familie, prieteni, adversari, competitori sau colegi; Walter Isaacson a reușit să creioneze portretul vieții trepidante și a personalității de o intensitate mistuitoare a unui antreprenor creativ, care, prin pasiunea sa pentru perfecțiune și prin hotărârea încrâncenată, a revoluționat șase domenii de activitate: computerele personale, filmul de animație, muzica, telefoanele, tabletele computerizate și conținutul digital. Într-un moment în care Statele Unite căuta modalități de a-și susține societatea în domeniul inovației, în care societățile din întreaga lume încearcau să construiască economii creative, adecvate epocii digitale, Jobs reprezintă emblema absolută a inventivității, imaginației și inovației neabătute. Steve Jobs știa că cea mai bună cale de a crea valoare în secolul XXI rezidă în conectarea creativității cu tehnologia așa că a construit o companie în cadrul căreia salturile imaginației s-au îmbinat cu remarcabile reușite din domeniul ingineriei. El și colegii săi de la Apple au fost capabili să gândească diferit: nu au contribuit doar la dezvoltarea unor produse superioare din punct de vedere tehnologic, ci au creat dispozitive complet noi și servicii despre care consumatorii nici măcar nu știau că au nevoie. Nu a fost un șef sau un om exemplar, nici un model demn de urmat. Mânat de demoni, era capabil să provoace furia și disperarea celor din jur. Însă personalitatea, pasiunile și produsele sale se întrepătrundeau, la fel ca și componentele hardware și software ale companiei Apple, alcătuind un sistem integrat. Așadar, povestea sa este una instructivă și totodată plină de povețe, conținând lecții despre inovație, caracter, leadership și valori.

 

 

 

portelan-exemple

 

Ceremonia ceaiului – una dintre tradițiile principale ale aristocrației și ale oamenilor. La început, era specifică numai pentru națiunile din Asia, iar din Evul Mediu s-a răspândit în Europa și mai târziu în America.

Europa a fost întotdeauna leagănul monarhiilor, al oameni nobili, a căror situație socială nu permitea băutul ceaiului dintr-o ceașcă de lemn, dar dintr-un bol de porțelan. Această cultură a rămas până în prezent. Farfuriile de porțelan rămân unele dintre cele mai luxoase daruri și gesturi de atenție. Desigur, un porțelan bun are un preț mai mare. De ce? Acest lucru și ate întrebări vor fi tratate în articolul care urmează.

Pentru a înțelege de ce porțelanul este atât de special, este necesară cunoașterea istoriei și a împrejurărilor în care a căpătat popularitate.

Istoria porțelanului

În pământ se găsește mineralul de caolinit (Al2Si2O5 (OH) 4). Cei informați  în domeniul chimiei vor înțelege că acest mineral de aluminiu și siliciu este un tip specific de argilă, care este încălzit pentru a vindeca. Este suficient de moale, astfel încât să poată fi modelat manual și apoi, plasat la temperatura de 1200 grade, se întărește, devine robust  și rezistent la apă. Pentru a-i conferi frumusețe și luciu, acesta este acoperit cu o glazura specială. În unele cazuri, cuptorul este trecut deja prin glazură. Aceasta are ca rezultat un material relativ puternic pentru a produce preparate. Obținerea caolinitul a fost începută de către chinezi. Oamenii de știință nu au ajuns la un numitor comun în privința perioadei de producere a acestuia. Unii susțin că ar putea fi secolul IX- XVI al BC, alții cred că porțelanul ar putea fi apărut mai devreme – secolul II-VI î.H.

În chineză caolinitul este numit Gao Ling. În engleză sau în română, porțelanul și vasele din porțelan sunt numite simplu „porțelan”.

Celebrul călător și comerciant Marco Polo a adus porțelanul la Veneția. În 1295, el a adus o sculptură mică. Europenii nu au mai văzut așa ceva. Lucrul nici măcar nu avea un nume, așa că Marcus Polus a găsit unul. Suprafața vitrată amintea de sclipirea mărgăritarelor din scoici. Astfel, numele a fost asociat cu forma scoicii și a fost numit Porcelli.

Europenii au rămas fascinați de vasele din porțelan, pe care le achiziționau de la comercianți chinezi și, uneori, de la pirații de nave comerciale chineze. Europenii au încercat și ei, la rândul lor, să producă porțelan, însă calitatea acestuia nu se compara cu cea a meșterilor chinezi. Din păcate, chinezii au păstrat secretul de producere a porțelanului, precum și misterul confencționării de mătasuri. Aflarea tehnologiei de producere a fost posibilă doar prin amenințarea cu moartea, iată de ce pentru o perioadă lungă de timp porțelanul a fost considerat  produs de lux în Europa.

Mai multe despre porțelan

În secolul al XVI-lea familia Medici din Florența a început să producă propriul porțelan, dar era moale și nu la fel de calitativ ca cel chinez. La acea vreme, comerțul cu porțelan a fost foarte intens, astfel încât monarhii primeau cadouri din porțelan, fiind apreciat mai mult decât aurul, care a început să fie transportat deja cu navele din America nou descoperită.

Abia in secolul al XVIII-lea la Meissen, în Germania, a fost înființată prima fabrica de producere a porțelanului tare. A fost fondată de către regele lituanian-polonez Augustus al II-lea. În 1708 tânărul alchimist german Johann Friedrich Bötgeris și celebrul matematician și fizician Ehrenfried Walther von Tschimhausas a dezvoltat o formulă care nu este inferioară celei a porțelanului. Astfel, spre 1710, orașul Meissen a devenit o capitală europeană a porțelanului.

Cu toate că Regele a fondat fabrica într-un castel protejat și păzit permanent de paznici, secretul producerii a trecut de porțile castelului și s-a răspândit Europa de Vest. Mai mult decât atât, formula a fost preluată de către Rusia. Astfel, în 1744 a început producția porțelanului rusesc.

În 1745 a început și producția porțelanului francez. În curând au fost găsite surse de caolinit în orașul Limoges, care a devenit rapid capitala franceză a porțelanului.

Porțelanul englezesc a început să se producă mai târziu, în 1748. Trebuie de remarcat faptul că englezii au descoperit un alt fel de porțelan – cunoscut și astăzi drept porțelanul de os. În loc de nisip în porțelan, au adăugat cenușă de oase. Este adevărat că porțelanul a devenit mai moale și mai fragil, în schimb producția sa nu a fost deja atât de scumpă.

În 1930, americanii au deschis o altă pagină din istoria porțelanului,  inventând porțelanul de sticlă. Chiar dacă producția acestuia era foarte scumpă, iar rezultatele aveau valoare mică, americanii și celebritățile erau gata să plătească numai pentru ideea de aristocrație pusă la dispoziția publicului larg. Amintiți-vă mașinile, aparatele de aer condiționat, frigiderele și alte povești…

Porțelanul se produce până în prezent. Acesta se face chiar și în Lituania, la fabrica „Kaunas Jiesia”, care încă din perioada sovietică a produs diferite obiecte porțelan.

 

Vesela din porțelan

Aplicând metoda veche de producere a porțelanului, oamenii din toate timpurile s-au confrutat cu problema că vasele obținute aproape întotdeauna au fost negre sau maro. Ca porțelanul să iasă alb, el trebuie acoperit cu glazură.  În cazurile în care este plasată glazură colorată (sticlă și metal din aliaj), articolul arată fabulos. Mai mult decât atât, poate realizat la comandă și topit cu aur.

În lumea actuală, vesela din porțelan este realizată manual, acoperită cu glazură, grăsime specială și decorată manual cu ornamente. Anumite articole nu sunt chiar complet simetrice, cu toate acestea, așa numitele „defecte” sunt foarte apreciate. Fiecare fabrică de veselă din porțelan lasă un anumit semn, adăugând astfel valoare produselor.

De aceea, plăcile de porțelan și vesela din porțelan sunt atât de scumpe.

O seară perfectă poate avea foarte multe definiții, în funcție de preferințele fiecăruia. Fie că ieșiți în oraș sau la teatru, alegeți să mâncați pizza în fața televizorului, sau vă petreceți seara jucându-vă împreună cu familia. O seară de succes poate fi definită ca fiind timpul dvoastră de relaxare.

 

O seară perfectă trebuie, cu certitudine, completată cu o ținută adecvată. Totul depinde de locul unde vă aflați, evenimentul sărbătorit, timpul de afară, dispoziția și gustul dvoastră.

 

  1. O seară de familie

Pentru o seară perfectă, petrecută în mijlocul familiei, cel mai probabil vei opta pentru haine confortabile, over-size, care să-ți ofere libertate de mișcare. Acasă este locul unde ne simțim confortabil, în siguranță și știm că nu suntem crititcați de nimeni. De aceea avem libertatea de a alege să purtăm ce dorim, fără să ne facem griji de prejudecăți.tinuta-pentru-seara-de-familie

  1. O cină romantică

Dacă te va invita cineva la cină, cu siguranță vei opta pentru o rochie elegantă, dar confortabilă în același timp. Dacă urmează o plimbare prin parc, ai grijă să încalți o pereche de pantofi confortabili, care să permită mersul pe jos cu ușurință.tinuta-pentru-cina-romantica

  1. O seară la teatru

Pentru a merge la teatru sau la un concert, sunt recomandate ținutele elegante. Pantofii cu toc sau chiar cizmele, pentru timpul rece de afară, îți vor oferi un plus de rafinament i feminitate. În combinație cu o rochie elegantă, în culori neutre, această ținută va fi una perfectă pentru un eveniment formal, fiind una simplă, dar elegantă.

tinuta-pentru-teatru

 

Elegant sau lejer, colorat sau neutru, cu toc sau fără toc – stilul ține de personalitate, până la urmă, de modul în care pari sau nu pari interesant pentru cei din jur.

Cu siguranță, ținuta adecvată poate completa cu succes orice eveniment. Cel mai important este să găsim un stil ce ne reprezintă.

 

Inspirat de la Horoscopul zilnic pentru fiecare zodie în parte

horoscopul zilnic pentru fiecare zodie aparte

Berbec

Nimeni și nimic nu te poate ține în loc azi. Se pare că ai niște planuri stabilite deja de ceva timp și vrei să le vezi cât mai repede îndeplinite. Azi ești hotărâtă să depui eforturi și sacrificii serioase pentru a ajunge acolo unde îți dorești.

Taur

Se pare că un aspect ce ține de modul în care abordezi problemele va reuși să te pună într-o lumină foarte bună. Vei atrage privirile celor din jur iar persoanele care sunt mereu alături de tine te vor aprecia mai mult ca oricând.

Gemeni

Ar trebui azi să iei în calcul posibilitatea de a face o mare schimbare în viața ta. Mereu te plângi că lucrurile nu evoluează așa cum îți dorești însă continui mereu să ai o atitudine negativistă. Mobilizează-te și începe să iei anumite măsuri, altfel lucrurile bune nu vor pica din cer!

Rac

Se pare că azi nu te simți așa bine. Motivul poate să fie un mic disconfort sau chiar o stare generală destul de proastă. Ar fi bine să încerci măcar în a doua jumătate a zilei să îți revii, altfel vei avea de pierdut anumite lucruri materiale.

Leu

Vrei să începi o afacere însă nu vrei să faci acest lucru de una singură. Încearcă să apelezi la persoane experimentate cât de cât, acest lucru îți va aduce un mare avantaj și vei reuși să evoluezi mult mai repede.

Fecioară

Gândul tău zboară numai la zile libere și la concedii. Încearcă să nu fii mereu cu capul în nori și concentrează-te pe ceea ce ai de făcut, altfel cariera ta ar putea avea de suferit. Ar fi bine și acasă să acorzi mai mare atenție lucrurilor și treburilor pe care le ai de rezolvat.

Balanță

Ai un proiect de rezolvat însă se pare că vei avea nevoie de puțin mai mult timp pentru a-l putea finaliza. Unele lucruri nu îți sunt în clar așa că ar fi bine să ceri ajutorul sau explicațiile cuiva, altfel ai putea depăși termenul limită.

Scorpion

Din cauza unor factori care nu țin de tine vei avea mici probleme la locul de muncă. Încearcă să vezi cum anume ai putea să elimini acești factori, altfel vei bate pasul pe loc și cu siguranță nu îți dorești acest lucru.

Săgetător

Ai nevoie de ceva ce nu găsești la tine în oraș. Din acest motiv există o mare probabilitate ca azi să faci o mică călătorie într-un oraș apropiat pentru a procura ceea ce îți este necesar. Este posibil ca pe parcursul acestei delegații să te întâlnești cu o persoană pe care nu ai mai văzut-o de ceva timp.

Capricorn

Azi trebuie să fii cu ochii în patru cât timp ești la muncă. Este posibil ca unul dintre colegii cu care lucrezi la un proiect să facă o mare gafă și numai tu ai putea sesiza acest lucru, așa că fii atentă!

Vărsător

Vei reuși să intrii în posesia unor documente care te vor scăpa de un volum mare de muncă suplimentară. Acest lucru te va ajuta foarte mult și te va și bucura în același timp, motiv pentru care spre seară vei ieși să te petreci puțin.

Pești

Ești sătulă până peste cap de munca de la birou și vrei să evadezi undeva unde să nu te poată găsi nimeni. Datorită acestui fapt, indicat ar fi ca odată cu lăsarea serii să încerci să te pui mai devreme în pat, câteva ore de somn în plus nu ar strica.

Trăiau într-un bordei cândva
Un moş şi-o babă-arţăgoasă;

Moşneagul o copilă-avea,
Ascultătoare şi frumoasă.

Baba avea şi ea o fată
Urâtă, leneşă şi rea –

Odraslă tare răsfăţată,
Obişnuită-n puf să stea.

Fata moşneagului pe loc
Nu sta o clipă; Bunăoară,

Căra surcele pentru foc
Şi grânele ducea la moară,

Bordeiu-n orice zi sclipea,
Bucatele-abureau pe masă,

Dară baborniţa-i spunea
Că-i piatră grea, de moară-n casă.

Acest articol este despre cum să slăbeşti în condiţii normale şi a fost preluat de pe „Cum am slăbit 25 de kg fără să fac… foamea„. Într-un ceas bun :)

Cum să slăbeşti fără regim alimentarMulţi adolescenţi (dar şi adulţi) cad pe gânduri în momentul în care nu mai încap în haine, iar acul cântarului bate spre suta de kilograme. Dacă nu fac nimic, mai devreme sau mai târziu vor ajunge la spital cu probleme serioase de sănătate. La fel de neinspirată este şi alegerea de a slăbi prin înfometare. Pare o ecuaţie complicată – să slăbeşti mâncând tot ce-ţi pofteşte inima. Practic, nu e deloc greu. Totul e să-ţi faci un program de care să te ţii, dar care să nu-ţi creeze disconfort. În cele ce urmează am să vă spun micul meu „secret”: un program care a funcţionat de minune nu doar în cazul meu, ci şi în cazul celor cărora le-am spus despre ce e vorba.

 

Am început cu mişcarea regulată

Cel mai greu e începutul. Când eşti gras, orice efort susţinut e un chin. Trebuie un pic de voinţă ca să depăşeşti primul prag, acela de a-ţi obişnui corpul cu mişcarea. Sala de forţă nu e o soluţie prea deşteaptă, deoarece pui la lucru anumite grupe de muşchi, nu un angrenaj complet. În plus, eşti tentat să consumi suplimente nutritive, care nu te ajută deloc în ceea ce ţi-ai propus – să slăbeşti.

Eu recomand alergarea uşoară, 20-30 de minute, de trei-patru ori pe săptămână. Dacă tot sunteţi pasionaţi de tehnologie, descărcaţi o aplicaţie de fitness pentru smartphone, care măsoară distanţa parcursă şi viteza medie. Asta vă ajută şi la atingerea obiectivului, în sensul că, aproape sigur, dacă observaţi că mai aveţi de alergat 200 de metri până atingeţi pragul de doi km, cu siguranţă nu veţi abandona.

 

Ce, când şi cum mâncăm

Metodă de slăbit cu o alimentaţie corectă şi sănătoasăÎn ceea ce priveşte alimentaţia, cum spuneam, nu sunt restricţii; important e când şi cum mâncaţi. Iată câteva sfaturi:

  • Nu ieşiţi la alergat cu burta plină – ideal ar fi să faceţi sport la două sau chiar trei ore de la ultima masă;
  • Pofta de dulciuri e bine să v-o satisfaceţi dimineaţa, în niciun caz seara;
  • Încercaţi pe cât posibil să mâncaţi disociat: carne cu salată sau carbohidraţi (cartofi, pâine, mămăligă etc.) în combinaţie cu salate, niciodată toate la un loc – valabil şi pentru amatorii de şaorma;
  • Mâncaţi mult peşte, pui, curcan. Mai puţin porc, vită, organe;
  • Nu vă umpleţi niciodată stomacul, mâncaţi puţin şi des;
  • Întotdeauna mâncaţi fructele pe stomacul gol, de preferat cu 30 de minute sau o oră înainte de masă;
  • Reduceţi pe cât posibil sucurile din comerţ şi în special sucurile acidulate;
  • Reduceţi consumul de alcool (sau mai bine nu beţi deloc);
  • Dacă sunteţi fumător, reduceţi numărul de ţigări şi nu fumaţi înainte sau în timp ce faceţi sport;
  • Consumaţi apă, ceaiuri sau limonadă puţin îndulcită;
  • Ideal ar fi să faceţi sport la primele ore ale dimineţii. Merge şi seara, dar nu în apropierea orei de culcare;

A, şi încă ceva: cina să nu fie mai târziu de ora 19. Dacă vă apucă foamea deoarece staţi până târziu, puteţi mânca un fruct, un iaurt, dar în niciun caz cipsuri, prăjituri, mâncăruri grele.

 

Creşterea progresivă a efortului

Odată ce vă obişnuiţi cu efortul şi începeţi să scădeţi în greutate, veţi vedea că programul iniţial devine o banalitate. Ca să nu se instaleze monotonia, plafonarea, începeţi să variaţi traseul, tipul de mişcare şi gradul de efort. Spre exemplu, creşteţi de la o lună la alta distanţa parcursă (2 km, 2,5 km, 3 km – o să vedeţi că după un an veţi putea alerga chiar şi 10 km!), schimbaţi locul şi introduceţi în program alte sporturi care vă plac: înot, tenis, ciclism, fotbal… absolut orice presupune mişcare. În acelaşi timp, respectaţi programul alimentar. Nu compensaţi o zi de efort susţinut cu o masă îmbelşugată, care să vă pună pe butuci. În cazul în care „gafaţi” şi vă simţiţi precum un butoi plin, puteţi apela la combinaţia Debridat/Omeran, care să uşureze digestia.

 

Rezultatele

În principiu, un astfel de program vă ajută să slăbiţi, în medie, două kilograme pe lună. Poate părea puţin faţă de alte diete miraculoase care promit marea cu sarea, dar gândiţi-vă că în aproximativ un an scăpaţi de 25 kg! Foarte important este să nu renunţaţi odată ce aţi ajuns la greutatea optimă. Continuaţi să mâncaţi la fel şi faceţi mişcare în mod regulat, fără să mai forţaţi nota. Este ceea ce medicii şi nutriţioniştii numesc „stil de viaţă sănătos”.

 

Ce spun tinerii din Piteşti despre (lipsa de) mişcare

Alin:Eu merg la sală regulat, vreau să mă menţin în formă. Nu-mi place să stau în casă… Dacă nu merg la sală, plec cu bicicleta. E vară, e cald şi trebuie să profităm de vreme şi de timpul liber pe care îl avem. Tot o să stăm între patru pereţi când o să fie frig”.

Anonim:Eu fac mişcare: alerg, joc tenis, înot. Ştiu că sedentarismul duce la apariţia multor boli (obezitate, depresie), iar în România e chiar o problemă serioasă. Ar fi bine ca toţi tinerii să conştientizeze importanţa sportului pentru o viaţă sănătoasă”.

Elena:Este atât de cald afară, încât nu am chef de nimic. Dar asta nu înseamnă că am o viaţă sedentară. Ies cu prietenii pe afară, la plimbări, dar seara, când este mai răcoare”.

Anonim:Am un stil de viaţă înclinat spre sedentarism (calculatorul şi statul degeaba sunt activităţi primare). Nu sunt absolut deloc mulţumit de greutatea mea şi de grăsimea depusă pe coapse, la spate şi pe abdomen. Am fost la sală timp de o lună, dar m-am lăsat, deoarece sunt sensibil cu plămânii. Acum chiar mi-am propus să slăbesc, dar nu prea ştiu ce să fac. Aş vrea un program exact, pe care să îl urmez şi să nu se rezume doar la slăbit, ci şi la acumularea masei musculare. Cel mai probabil, o să merg la un nutriţionist…

Diana:În viaţa mea s-a instalat sedentarismul şi am început să mă sfătuiesc cu prietenii, pentru început. Am căutat şi pe net clipuri motivaţionale, dar nu am găsit nimic distractiv. Până la urmă, cred că o să merg la «Zumba»”.

În era tehnologiilor, când totul se învârte in jurul calculatoarelor, probabil unul dintre cele mai folosite instrumente este imprimanta. Acasă, la birou, la școală, cu toții avem nevoie mai mereu să imprimăm un document sau să facem o fotocopie. Atunci când cerneala se termină, acesta ne dă o adevărată durere de cap, deoarece prețul lor nu este deloc unul de ignorat. Dar cum facem să prelungim viața cartușelor pentru imprimantă?

 Cartuşe pentru imprimantă HP

– Un mod prin care putem economisi cerneala este folosirea font-ului potrivit. Sunt un tip de caractere pe care le puteți selecta din editorul vostru de text, acesta permite o economie de până la 70%. Acest stil grafic e compus din punctulețe goale (în ele cerneala nu se imprimă), oferă o calitate foarte bună de imprimare fără să irosească prea multă cerneală.

– O altă modalitate este să nu folosiți cartușe neapărat originale, de aceeași marcă ca și imprimanta care o aveți. În multe magazine de specialitate sau chiar online puteți găsi multe tipuri de cartușe la prețuri mult mai mici. În acest fel aveți aceeași cantitate de cerneală si economisiți mai mult.
– Puteți face economie și verificând mereu necesitatea imprimării unui document sau să vă asigurați că nu conține eventuale greșeli și în acest caz evitați reimprimarea și consumul cernelii din neatenție.

În această perioadă de criză, e foarte important să știm să economisim. Dacă aveți posibilitatea, de ce să nu puneți in practică sfaturile de mai sus?

Grădinăritul este un hobby frumos dar nu este tocmai unul ușor în care poți să improvizezi atunci când trebuie să iei anumite decizii cum ar fi alegerea ghiveciului potrivit. Deoarece cumpărarea primului vas care îți sare în ochi, de cele mai multe ori condamnă florile și plantele la o moarte sigură. Totuși, nu trebuie să vă faceți griji, chiar și cei care nu sunt grădinari „înnăscuți” pot reuși să facă alegerea perfectă urmând câteva indicații care vă vor servi în a oferi un habitat confortabil prietenelor voastre verzi. Pentru a putea crește și a se dezvolta sănătoase și frumoase, acestea au nevoie de un ghiveci care să corespundă necesităților și personalității lor. Colorate, din textilă sau plastic, mai mari sau mai mici, rotunde sau pătrate, care le alegem?

Ghivece pentru orhidee şi alte flori de cameră

Materialul

Cele mai populare ghivece sunt cele din plastic și cele textile, care în ultima perioadă au câștigat tot mai mult teren pentru nenumăratele avantaje care le au.

Ghivecele textile sunt ușoare, stimulează dezvoltarea plantelor, previn efectul spiralării, au pereții poroși, ceea ce permite umidității și aerului să treacă prin pereții vasului. Pot fi spălate și sunt reutilizabile. Beneficiul major al acestui material care „respiră” este că permite aerului să circule în jurul rădăcinilor plantei ajutând la evaporarea apei în exces și împiedică descompunerea.

Moderne, economice și ușoare, ghivecele de plastic sunt perfecte, dar, trebuie folosite cu puțină grijă. Din cauză că pereții nu au pori și împiedică apa să se evaporeze, se poate întâmpla ca rădăcinile să nu poată respira cum au nevoie, iar solul să se usuce mult mai greu. Pentru a evita putrezirea trebuie să le udați mai rar. Se curată ușor, iar în cazul replantărilor e mai puțin traumatizant, deoarece rădăcinile se desprind ușor de pe pereții ghiveciului.

Producătorii vin cu un nou tip revoluționar de ghiveci din plastic – ghiveciul Superoots Air Pot. Acesta este un model adaptat pentru o creștere mai calitativă. Îmbunătățește considerabil calitatea rădăcinilor printr-un proces care le ghidează spre găurile din pereți, unde se deshidratează sau sunt tăiate.

Dimensiunea

Odată ales materialul, nu vă rămâne decât să decideți dimensiunea acestuia. Un vas prea mare duce la irosirea apei, pe când unul prea mic face floarea să sufere sau chiar să se ofilească. De obicei, se pleacă de la un ghiveci mic, ca mai apoi, odată cu creșterea florii să se replanteze în unul mai mare.

Mărimea depinde și de capacitatea plantei de a crește, dacă e lentă, așa cum este cactusul, va sta în același ghiveci pentru mai mulți ani, iar dacă planta crește repede, trebuie să aveți grijă ca rădăcinile acesteia să aibă destul loc de a se dezvolta și să le mutați în alt ghiveci un pic mai mare decât precedentul. Grădinarii recomandă să nu replantăm plantele care au crescut în ghivece de ceramică în altele de plastic sau invers. E important să păstrăm același material în care a fost plantată inițial, din motiv că rădăcinile s-au adaptat la un anumit mod de creștere și dezvoltare.

Culoarea

Un aspect destul de important dar pentru care nu se da atât de multă atenție este culoarea ghiveciului. O culoare mai deschisă reflectă razele soarelui, prin urmare participă la crearea unui mediu răcoros pentru sol. Tonalitățile închise, cum este negrul, este din punct de vedere estetic mai frumos, dar absoarbe razele solare și încălzește pământul în interior. Ghivecele negre sunt folosite de obicei pentru plantele, rădăcinile cărora nu au de suferit la temperaturi înalte.

Deci, cel mai bine înainte de a alege ghiveciul e să vă informați despre planta care urmează a fi plantată.

Forma

Înainte de a alege ghiveciul, trebuie să știți locul unde o să îl amplasați pentru a putea fructifica spațiul. Dacă doriți să vă amenajați un loc cu flori lângă un perete rotunjit sau lângă o coloană, cel mai bine e să optați pentru ghivecele rotunde, în felul acesta arată în armonie. Atunci când preferați să dați impresia unui loc “verde” continuu și să economisiți și spațiul e potrivit să plantați în ghivece pătrate.

La o vârstă la care majoritatea tinerilor abia își schițează valorile de viață, Nadia Darie, protagonista interviului de astăzi, are deja bifate o serie de realizări importante. E soție, e mamă și are un job care-i place. Deși a studiat limbi străine, etnofolclor și relații publice, și-a urmat visul, s-a făcut jurnalistă. Are experiență în radio și TV, cochetează cu poezia, face blogging și e redactor la revista on-line pentru femei PentruEA.md.

Îi mulțumim Nadiei pentru că a acceptat să împărtășească viziunile ei de viață cititorilor noștri.

Cum te definești?

Cred că ar fi prea complicată o definiție, pentru că așa suntem noi, femeile. Mai degrabă pot spune că mă definesc anumite caracteristici: frumosul și ingeniozitatea, astea două neapărat combinate, sub toate aspectele sale, apoi muzica bună, străduința și norocul, și nu în ultimă instanță abnegația și insistența.

Nadia Darie

Cum arată o zi din viața ta?

Sunt deșteptătorul familiei și nu am nevoie de ceas sau telefon cu alarmă aproape niciodată, dacă programul este unul clasic. De fapt deșteptarea mea are loc, de obicei, mult mai devreme, pe la 5:30 sau 6:00, când Ionuț se trezește și îmi cere preferatul său compoțel. Mai lenevesc după asta, ca să-și facă el somnul complet, iar la 7 și un pic e gata dejunul și încep să-i trezesc pe fiecare dintre ai casei. Ionuț merge la grădiniță însoțit de ambii părinți, iar până să-l luam, spre seară, eu am o groază de lucruri de făcut, în mare parte dedicate proiectului PentruEA. Cina o servim cu precădere în familie și îmi place să gătesc pentru băieții mei. Mai nou, Ionel mă ajută foarte mult și îi place să mă asiste, urcat pe taburetă, în tot ce fac. Seara este dedicată tot familiei, treburilor casnice, pasiunilor mele, dar și programului fix pe care îl are copilul – nu ne putem abate prea mult de la el.

De ce ai ales să absolvești facultatea de limbi străine?

Voi spune din start că a fost alegea mea, asumată și fermă (așa cum zic acum politicienii). N-am vrut să fac Jurnalism pentru că eu știam deja bucătăria lui și eram sigură că mă voi plictisi la facultate. Am zis că limbile străine vor fi ceea ce nu-mi va încurca niciodată în viață, indiferent dacă voi profesa ori ba, era facultatea la care știam că am șanse sigure să obțin o bursă, iar ca să-mi complic nițel existența, am optat în primă linie pentru franceză (ce care o posedam deja foarte bine) și pentru germană (care era pentru mine marea provocare). Mi-a fost foarte greu cu germana, trebuie să recunosc, însă nu-mi pare rău că am decis să mă călesc în studenție cu o astfel de experiență, chiar dacă traducător nu am lucrat nicio zi măcar.

Ce te-a determinat să faci jurnalism și cum a fost debutul tău?

Jurnalismul meu, dacă-i pot spune așa, pornește încă din 2003, atunci când am absolvit cursurile de radio-jurnalism la Centrul Media pentru Tineri (unicul document ce atestă vreo instruire a mea în acest domeniu, pe lângă câteva traininguri specializate). Nu mai știu când și unde să-mi consider debutul pentru că de atunci eram în echipa „Semnal Junior” a doamnei Zina Izbaș la Radio Moldova, de atunci am început să scriu articole și poezie la diverse publicații raionale și republicane, iar de cum am venit la facultate, tot de jurnalism m-am apucat. În toamna lui 2008 am acces în echipa Centrului Tânărului Jurnalist din Moldova, iar un an mai târziu eram deja în probe la Radio Noroc (fiind pornită să muncesc, de fapt, la Noroc TV).

Îți amintești primul material realizat? Despre ce era?

Depinde foarte mult în ce domeniu. La radio au fost chiar prin 2003 și 2005 mai multe încercări, pe domenii ce țin de drepturile și obligațiile copilului sau riscurile fumatului. În presa scrisă îmi amintesc bine interviuri pe care le realizam cu cei mai deosebiți dintre profesorii mei, despre ce se întâmpla pe la noi prin sat sau prin școală, dar și creație literară proprie.

În prezent ești în concediu de maternitate, dar activezi în calitate de editor la revista on-line PentruEA.md. Cum reușești să îmbini munca de jurnalist cu rolul de mamă?

Inițial scriam și redactam, atunci când piciul meu de cam un an dormea. După ce am început să scriu mai activ, încercam să-mi fac timp pentru aceasta și în timpul zilei sau seara. Am fost ajutată să trec la un program mai activ de scriere și coordonare de faptul că flăcăul nostru trebuia pregătit de grădiniță, iar aici noi am decis să-l lăsăm în grijă cu cineva o jumătate de zi. Acum grădinița este cea care îmi oferă timpul necesar pentru revistă, deși, la modul practic este destul de greu să fii și mamă, și gospodină, și coordonator de proiect și redactor… încerc să fac față la toate așa cum mă pricep mai bine.

Jurnalista Nadia Darie

Ai un blog personal, nadiadarie.md. Ce ne poți zice despre conținutul lui?

Sunt restanțieră în acest sens, n-am mai scris demult și în ultima vreme chiar o fac mai rar, deși mi-aș dori tot mai mult să scriu. Este despre ceea ce fac eu: păreri personale, cu precădere referitoare la muzică, radio și TV, dar și frumoasa misiune de mamă.

Scrii versuri, ai luat și un premiu pentru asta. De unde această pasiune pentru poezie și ce te inspiră atunci când scrii?

Sunt tot mai puțin inspirată în rime în ultima perioadă, cred că adolescența și-a luat tot ce a putut mai mult din acest talent și pasiune. Am luat atunci pentru poezie și eseistică multe premii, unicul obținut recent este cel pentru textul melodiei „Dimineața”, interpretată de Costi Burlacu și Corina Țepeș. Mă bucur mult că mai reușesc să mă refugiez uneori în poezie, deși este mai dificil acum. Eu însă nu caut momente prielnice sau surse de inspirație. Când trebuie să vină, acestea vin, măcar și în troleibuz.

Acum patru ani, tu și Tudor Darie v-ați unit destinele. Cum a început povestea voastră de dragoste?

Nu cred că mai e o noutate că noi ne-am cunoscut mai bine în România, la o tabără de vară desfășurată de DRRP la Sulina, deși ne știam de prin 2003. A fost și este până acum o relație în care nu am forțat notele și nu am făcut nimic pentru cineva, decât pentru noi și de dragul nostru. Toate etapele au venit firesc, mai mult sau mai puțin planificat, prin asta e și deosebită o relație care ajunge să fie familie și care, mai apoi, dă roade frumoase.

Ai un copil, Ionel. Cum te-a schimbat maternitatea?

Dacă e să vorbesc doar din percepția mea, atunci văd o evoluție destul de mare, deși e greu să mă privesc dintr-o parte. Am devenit mult mai responsabilă, am căpătat destule fire sure (deja), am învățat să trec peste greutăți cu răbdare și mi-am dat seama de un lucru foarte important: mai am muuulte de învățat și tare mult de lucrat cu mine pentru a fi o mamă bună și a reacționa adecvat în diverse situații. Un lucru știu sigur: Fericirea noastră, pe nume Ionel, ne uimește zilnic și abia așteaptă să se joace cu viitorul lui frățior.

Familia Darie - Nadia, Tudor şi Ionel

Ce povești îi citești feciorului? Are vreo poveste preferată?

Cel mai mult îi place să-i povestesc, mai ales dacă „adaptez” nițel poveștile la realitățile și cunoștințele lui. Încă nu are răbdarea suficientă să asculte o poveste lecturată cap-coadă. La nivel de preferințe, îi plăcea când era mai mic „Fata babei și fata moșneagului”. Acum preferata sa este „Punguța cu doi bani”. O și reproduce, iar unele detalii chiar sunt foarte amuzante.

Ultima carte pe care ai citit-o? Ce carte te-a marcat?

Este istoria a patru femei celebre, povestită de Aurelia Liiceanu – „Patru femei, patru Povești”. Nu cred că există o carte care m-a marcat atât de mult încât să vreau să o recitesc de zeci de ori. Mie îmi place tot ce e nou, îmi plac mult cărțile scrise cu stil și care se citesc ușor, dar să nu credeți că voi citi „apă chioară” sau cărți „ușurele” – le detectez din prima și departe nu ajung în lectura lor. Deci eu îmi aleg bine lecturile, iar cele care merită mă aleg din prima pe mine.

Ce așteptări ai de la viitor?

Îmi doresc multă sănătate, pentru toată familia mea, iar personal multă răbdare și inspirație. Grație ei, inspirației, nu mă pot plictisi, nici ca personalitate, nici ca soție, nici ca mamă. Îmi place și pun suflet în tot ceea ce fac, așa că eu îmi doresc să am motive suficiente ca să pun suflet în tot de ce mă apuc și în tot ce merită.

Ai vreun mesaj pentru cititorii noștri?

Nu lăsați să treacă nicio zi fără să aveți de ce și pentru de vă aminti de ea.

Categorie: Interviuri  2 comentarii

Ce rol au poveştile în educaţia copiilor?

Poveştile joacă un rol foarte important în educaţia copiilor noştri. Fie că alegi să-i citeşti sau să-i spui din memorie una dintre poveştile sale preferate, această activitate contribuie la stimularea creativităţii copilului, la dezvoltarea vocabularului său, la consolidarea relaţiei voastre şi la însuşirea unor principii morale esenţiale în educaţia sa.

Deşi desenele şi jocurile pe tabletă sunt foarte atractive pentru cei mici, acestea nu vor putea înlocui niciodată misterul, fascinaţia şi emoţia unui basm. CuCopii.ro ne poate spune mai multe despre influenţa poveştilor în educaţia copiilor.

Poveştile stimulează receptivitatea

Copiii adoră să le vorbeşti. Precum un burete, creieraşul lor absoarbe toate informaţiile pe care adulţii le împărtăşesc cu ei. Din acest motiv, toţi copiii sunt deosebit de receptivi şi atenţi atunci când li se citesc poveşti. Personajele din basme, întâmplările prin care trec acestea şi deciziile pe care sunt nevoite să le ia joacă un rol decisiv asupra viziunii pe care cei mici o au asupra realităţii şi a modului în care ajung să se comporte în societate.

Lupta între bine şi rău

Poate cea mai importantă contribuţie pe care o au poveştile asupra personalităţii copiilor este reprezentată de capacitatea de a construi caractere puternice. Basmele îi învaţă pe cei mici ce înseamnă curajul, forţa şi înţelepciunea. Le arată că, de cele mai multe ori, pentru ca binele să triumfe asupra răului trebuie să treci prin încercări grele şi să perseverezi. Aşa este şi în viaţa reală. Există şi bine şi rău. Există şi personaje curajoase, înţelepte şi cinstite care muncesc mult şi urmează calea dreaptă către realizare, tot aşa cum există şi personaje care nu se opresc de la nimic în încercarea lor de a-şi atinge scopurile. Incontestabil, poveştile îi iniţiază pe cei mici în viaţă şi îi ajută să facă diferenţa între bine şi rău.

Alegerea poveştii potrivite

Poveştile au rol moralizator şi de cele mai multe ori prezintă situaţii sau personaje cu care copiii se pot identifica. Atunci când alegi o poveste, gândeşte-te la fricile, complexele sau problemele cu care se confruntă copilul tău. Dacă cel mic are o teamă de întuneric atunci citeşte-i o poveste în care personajul învinge această teamă. Dacă nu vrea să-şi împartă lucrurile atunci îi poţi spune o poveste din care să înveţe importanţa generozităţii.

Este esenţial să-i împărtăşeşti poveşti educative care să-l înveţe cât de important este să fii bun, cinstit, sincer şi generos cu cei din jur. O poveste trebuie să influenţeze pozitiv şi constructiv caracterul celor mici, trebuie să transmită un mesaj moralizator, să-i înveselească şi să aibă capacitatea de a-i transpune în lumea magică pe care ei o îndrăgesc atât de mult.

Imaginile sunt şi ele foarte importante. Alege cărţi de poveşti care să conţină poze cât mai viu colorate şi animate, capabile să-i sugereze copilului întâmplările povestite. Cei mici reţin mai uşor istorisirile care sunt însoţite de imagini cât mai reprezentative. Prin asocieri corecte, mintea lor va înţelege cu o mai mare uşurinţă cuvintele şi acţiunile pe care i le transmiţi.

Poveştile contribuie enorm la educaţia copiilor clădind caractere puternice, insuflând curaj şi principii morale fără a neglija iscusinţa şi înţelepciunea. Cu alte cuvinte, basmul focalizează atenţia micuţului către aspectele pozitive ale vieţii, fără a nega dificultăţile, oferindu-i răspunsuri şi soluţii cu ajutorul cărora să lupte împotriva obstacolelor reale.