Bine v-am regăsit, dragi cititori! De această dată, revenim cu alt interviu şi o avem în calitate de interlocutoare pe Stela Popa, jurnalist de televiziune, dar care a cochetat şi cu radioul, o mai veche pasiune de a sa. În 2010 a publicat un roman de succes – „100 DE ZILE”. În prezent, pe lângă funcţia de prezentator de ştiri la Jurnal TV, reuşeşte să întreţină şi unul dintre cele mai de succes bloguri din R. Moldova.

Stela Popa în revistă
Bună, Stela! Îţi mulţumim că ai acceptat invitaţia noastră. Eşti obişnuită să pui întrebări, dar astăzi vei fi în postura de intervievat. Cum te simţi?

– Mulţumesc pentru invitaţie. Din când în când îmi face plăcere să inversez rolurile.

 

Până la urmă, jurnalismul este o artă, o formă a poeziei, dacă vrei…

– Aşa vezi tu? Nu voi fi indiscretă şi nu te întreb ce vârstă ai, dar aşa e când eşti tânăr, optimismul vorbeşte… Privește un pic în jur, la presa din Chişinău… Ţi se pare că e poezie?

 

De parcă tu ai fi la vârsta senectuţii…

– Îmi place că ai simţul umorului. Înclin să cred că depinde din ce punct priveşti. Eu, urmărind zi de zi ştirile, am început să depăşesc etapa în care îmi vedeam profesia într-o asemenea perspectivă. O fi experienţa, realismul, ca să nu spun degringolada în care trăim zilnic, nu ştiu…

 

Cum ai înţeles că vrei să devii jurnalist, că asta e vocaţia ta?

– Am mai spus-o şi cu alte ocazii, de mică am simţit în mine dorinţa asta. Am ştiut că am nevoie de viaţa pe care o trăiesc acum. Sunt o persoană extrovertită şi nu pot trăi retrasă, într-un birou, cu orar fix, de la 8 la 17. Asta sunt eu şi nu am încercat să mă încorsetez în niciun fel…

Stela Popa la Deşteptarea de weekend

 

Te-ai gândit vreodată să faci şi altceva?

– Actorie, poate. Rămâne să mă redescopăr… Nu mă grăbesc.

 

Dar dacă nu ai avea de ales, ce altceva ai face?

– Ce am făcut şi în perioada 2008-2010 cât am fost plecată în România. Aş scrie, aş face tot jurnalism, aş avea mai mult timp pentru ca să călătoresc şi m-aş apuca să pictez. La ultima opţiune mă gândesc tot mai serios în ultima perioadă.

 

– Ai mai pictat până acum?

– Mâzgălituri… Dar aş face-o pentru mine, cel puţin la început.

 

Cum a fost prima ta experienţă „în direct”?

– Nu-mi mai amintesc. A fost demult, dar dacă am rămas în meserie, înseamnă că cei care au investit încredere în mine atunci au avut fler.

 

S-a întâmplat vreodată să te emoţionezi atât de tare, încât să te bâlbâi, de exemplu?

– Bâlbele sunt fireşti, spune şeful meu, care are experienţă de decenii în TV. Când sunt în faţa camerelor uit de ce este dincolo de uşa studioului. Mă concentrez şi las emoţiile. Te desparţi de ele odată cu experienţa. Sigur, nimeni nu e perfect. Sau nu e de fiecare dată…

 

Prin ce se deosebeşte jurnalismul TV de jurnalismul Radio?

– Prin multe. Cert este că jurnalistul de radio are mai multă intimitate, contează mai mult pe voce, pe ce spune, pe când cel de la TV mai este salvat uneori şi de imagine… Ambele sunt dificile, dar în felul lor.

 

Cum ar fi noţiunea de vedetă şi că oamenii te pot privi, saluta sau întreba ceva pe stradă?

– Şi asta.

 

Ţi s-a întâmplat să fii oprită pe stradă?

– Da, tot mai mult în ultima perioadă. Rămân însă plăcut surprinsă când sunt recunoscută după voce.

 

Da, ai o voce la modă.

– Ia te uită, nu ştiam! E şi aici o modă?

 

Aşa se pare.

– Păi, aici chiar nu ştiu cum s-ar putea face altfel decât felul în care te-a înzestrat natura… Dar inventează ei ceva, nu m-aş mira… Deh, progresul.

 

Continuăm discuţia pe linia progresului în cariera ta…

– Da. Păi, am făcut de toate pe unde am trecut. Am furat meserie. În R. Moldova sau în România, unde s-a ivit vreo oportunitate, nu am ezitat. Concurenţa este şi va fi tot mai acerbă. De aceea pregătirea contează.

 

Pe care ai acumulat-o inclusiv la liceul „Prometeu”…

– În primul rând acolo. Am avut mulţi profesori din România. A contat mult în formarea mea ulterioară.

 

Da, ai fost o norocoasă.

– Cred şi eu. Le mulţumesc pentru asta!

 

Aşadar, pe lângă „Prometeu” ce mai făceai înainte de a ajunge să fii cunoscută publicului?

– Citeam.

 

Atât?

– Ţi se pare puţin?

 

Nu, dar de la puţine tinere poţi auzi asta…

– Am martori :)

 

Şi mie îmi place că ai simţul umorului.

– Mulţumesc. Asta cred că va salva lumea. Există suficientă încrâncenare.

 

Care este cel mai mare vis al tău?

– Să am o familie sănătoasă sub toate aspectele.

 

În acest context, cum te simţi în calitate de femeie măritată?

– Împlinită şi fericită.

 

La fotbal, atunci când joacă Republica Moldova cu România – cu cine ţii?

– Au jucat vreodată oficial?

 

Nu, amicale.

– A, pe acestea nu le-am urmărit.

 

Văd că îţi place să răspunzi pe scurt…

– Da, suntem în secolul 21 şi lumea se plictiseşte repede.

 Stela Popa, Dorin Chirtoacă şi Andreea Marin

Aşadar, câteva întrebări blitz înainte de încheiere. Prima: oraşele tale preferate sunt…

– Bucureştiul, Parisul şi Lisabona.

 

Filmele?

– Mai multe.

 

Cărţile?

– În ultimul timp cele semnate de Neagu Djuvara.

 

Ultima carte citită?

– „Omul fără chip”, semnată de Maşa Gessen, despre incredibila ascensiune a lui Putin.

 

Oameni politici?

– Margaret Thatcher

 

Sportul?

– Cel care te menţine în formă.

 

În încheiere, dacă ai putea şi ar trebui să trăieşti într-o altă epocă, eventual într-o altă ţară – ce ai alege şi de ce?

– Dacă, dacă şi iar dacă. Nu îmi place să operez cu astfel de termeni în acest context. Sunt aici pentru că aşa a decis bunul Dumnezeu şi nu fac altceva decât să-mi urmez calea. Aşa cum facem toţi, de altfel.

 

În numele cititorilor îţi mulţumesc, dragă Stela! Îţi urăm sănătate, forţă şi curaj ca să-ţi realizezi visurile. Te mai aşteptăm.

Partajează pe Facebook  Partajează pe Twitter  Partajează pe Google Plus

Categorie: Interviuri
8 comentarii
  1. lidia spune:

    Foarte bine ca ai facut o sinteza si ai raspuns cum trebuie, pentru ca exact cum ai zis si tu, lumea se plictiseste repede in secolul 21, bravo.

  2. anisoara spune:

    „În R. Moldova sau în România, unde s-a ivit vreo oportunitate, nu am ezitat”.
    Ce gen de oportunitati si in ce fel ‘nu a ezitat’ Stela, ramane sa ne inchipuim. In rest, chiar daca bune intrebari si scurte raspunsurile, foarte plictisitoare interlocutoarea, la fel ca si cartea „de succes” 100 de zile….familia sanatoasa, cititul, pictatul …. poti cadea brusc fulgerat de somn :))

  3. Basti spune:

    Frumoasa initiativa ai avut si un cadou din suflet daruit mamei tale. Apreciez aceste gesturi si ma’nclin. Sincer

  4. denisa spune:

    Presimt ca talentul tau este în a deveni o prezentatoare tv.

  5. cosmin spune:

    Sa stii ca ai stofa de jurnalista, plus ca arati bine si te faci placuta.

  6. Anca spune:

    Interesant interviul
    Mi-a atras si atentia ca tinerii din ziua de azi, se gandesc si la alte alternative in perspectiva profesiei. Se reinventeaza. Tot in acelasi domeniu, adiacent sau chiar cu o indrazneala aparte incearca limitele lor dincolo de aparente
    Felicitari

  7. Mire spune:

    Popa e snoaba ca orice vedeta de mana a 7-a, un jurnalist mediocru lansata doar prin relatii a la Dungaciu inca de acum 6 ani, plictisitoare in raspunsuri – creier slab si lipsa umorului. Un personaj extrem de neinteresant.

  8. Mediator Bucuresti spune:

    Pacat ca jurnalismul a devenit o profesie pentru care trebuie sa faci multe compromisuri!

Răspunde

XHTML: Poţi folosi următoarele taguri: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>