Inspirat de la Horoscopul zilnic pentru fiecare zodie în parte

horoscopul zilnic pentru fiecare zodie aparte

Berbec

Nimeni și nimic nu te poate ține în loc azi. Se pare că ai niște planuri stabilite deja de ceva timp și vrei să le vezi cât mai repede îndeplinite. Azi ești hotărâtă să depui eforturi și sacrificii serioase pentru a ajunge acolo unde îți dorești.

Taur

Se pare că un aspect ce ține de modul în care abordezi problemele va reuși să te pună într-o lumină foarte bună. Vei atrage privirile celor din jur iar persoanele care sunt mereu alături de tine te vor aprecia mai mult ca oricând.

Gemeni

Ar trebui azi să iei în calcul posibilitatea de a face o mare schimbare în viața ta. Mereu te plângi că lucrurile nu evoluează așa cum îți dorești însă continui mereu să ai o atitudine negativistă. Mobilizează-te și începe să iei anumite măsuri, altfel lucrurile bune nu vor pica din cer!

Rac

Se pare că azi nu te simți așa bine. Motivul poate să fie un mic disconfort sau chiar o stare generală destul de proastă. Ar fi bine să încerci măcar în a doua jumătate a zilei să îți revii, altfel vei avea de pierdut anumite lucruri materiale.

Leu

Vrei să începi o afacere însă nu vrei să faci acest lucru de una singură. Încearcă să apelezi la persoane experimentate cât de cât, acest lucru îți va aduce un mare avantaj și vei reuși să evoluezi mult mai repede.

Fecioară

Gândul tău zboară numai la zile libere și la concedii. Încearcă să nu fii mereu cu capul în nori și concentrează-te pe ceea ce ai de făcut, altfel cariera ta ar putea avea de suferit. Ar fi bine și acasă să acorzi mai mare atenție lucrurilor și treburilor pe care le ai de rezolvat.

Balanță

Ai un proiect de rezolvat însă se pare că vei avea nevoie de puțin mai mult timp pentru a-l putea finaliza. Unele lucruri nu îți sunt în clar așa că ar fi bine să ceri ajutorul sau explicațiile cuiva, altfel ai putea depăși termenul limită.

Scorpion

Din cauza unor factori care nu țin de tine vei avea mici probleme la locul de muncă. Încearcă să vezi cum anume ai putea să elimini acești factori, altfel vei bate pasul pe loc și cu siguranță nu îți dorești acest lucru.

Săgetător

Ai nevoie de ceva ce nu găsești la tine în oraș. Din acest motiv există o mare probabilitate ca azi să faci o mică călătorie într-un oraș apropiat pentru a procura ceea ce îți este necesar. Este posibil ca pe parcursul acestei delegații să te întâlnești cu o persoană pe care nu ai mai văzut-o de ceva timp.

Capricorn

Azi trebuie să fii cu ochii în patru cât timp ești la muncă. Este posibil ca unul dintre colegii cu care lucrezi la un proiect să facă o mare gafă și numai tu ai putea sesiza acest lucru, așa că fii atentă!

Vărsător

Vei reuși să intrii în posesia unor documente care te vor scăpa de un volum mare de muncă suplimentară. Acest lucru te va ajuta foarte mult și te va și bucura în același timp, motiv pentru care spre seară vei ieși să te petreci puțin.

Pești

Ești sătulă până peste cap de munca de la birou și vrei să evadezi undeva unde să nu te poată găsi nimeni. Datorită acestui fapt, indicat ar fi ca odată cu lăsarea serii să încerci să te pui mai devreme în pat, câteva ore de somn în plus nu ar strica.

Trăiau într-un bordei cândva
Un moş şi-o babă-arţăgoasă;

Moşneagul o copilă-avea,
Ascultătoare şi frumoasă.

Baba avea şi ea o fată
Urâtă, leneşă şi rea –

Odraslă tare răsfăţată,
Obişnuită-n puf să stea.

Fata moşneagului pe loc
Nu sta o clipă; Bunăoară,

Căra surcele pentru foc
Şi grânele ducea la moară,

Bordeiu-n orice zi sclipea,
Bucatele-abureau pe masă,

Dară baborniţa-i spunea
Că-i piatră grea, de moară-n casă.

Acest articol este despre cum să slăbeşti în condiţii normale şi a fost preluat de pe „Cum am slăbit 25 de kg fără să fac… foamea„. Într-un ceas bun :)

Cum să slăbeşti fără regim alimentarMulţi adolescenţi (dar şi adulţi) cad pe gânduri în momentul în care nu mai încap în haine, iar acul cântarului bate spre suta de kilograme. Dacă nu fac nimic, mai devreme sau mai târziu vor ajunge la spital cu probleme serioase de sănătate. La fel de neinspirată este şi alegerea de a slăbi prin înfometare. Pare o ecuaţie complicată – să slăbeşti mâncând tot ce-ţi pofteşte inima. Practic, nu e deloc greu. Totul e să-ţi faci un program de care să te ţii, dar care să nu-ţi creeze disconfort. În cele ce urmează am să vă spun micul meu „secret”: un program care a funcţionat de minune nu doar în cazul meu, ci şi în cazul celor cărora le-am spus despre ce e vorba.

 

Am început cu mişcarea regulată

Cel mai greu e începutul. Când eşti gras, orice efort susţinut e un chin. Trebuie un pic de voinţă ca să depăşeşti primul prag, acela de a-ţi obişnui corpul cu mişcarea. Sala de forţă nu e o soluţie prea deşteaptă, deoarece pui la lucru anumite grupe de muşchi, nu un angrenaj complet. În plus, eşti tentat să consumi suplimente nutritive, care nu te ajută deloc în ceea ce ţi-ai propus – să slăbeşti.

Eu recomand alergarea uşoară, 20-30 de minute, de trei-patru ori pe săptămână. Dacă tot sunteţi pasionaţi de tehnologie, descărcaţi o aplicaţie de fitness pentru smartphone, care măsoară distanţa parcursă şi viteza medie. Asta vă ajută şi la atingerea obiectivului, în sensul că, aproape sigur, dacă observaţi că mai aveţi de alergat 200 de metri până atingeţi pragul de doi km, cu siguranţă nu veţi abandona.

 

Ce, când şi cum mâncăm

Metodă de slăbit cu o alimentaţie corectă şi sănătoasăÎn ceea ce priveşte alimentaţia, cum spuneam, nu sunt restricţii; important e când şi cum mâncaţi. Iată câteva sfaturi:

  • Nu ieşiţi la alergat cu burta plină – ideal ar fi să faceţi sport la două sau chiar trei ore de la ultima masă;
  • Pofta de dulciuri e bine să v-o satisfaceţi dimineaţa, în niciun caz seara;
  • Încercaţi pe cât posibil să mâncaţi disociat: carne cu salată sau carbohidraţi (cartofi, pâine, mămăligă etc.) în combinaţie cu salate, niciodată toate la un loc – valabil şi pentru amatorii de şaorma;
  • Mâncaţi mult peşte, pui, curcan. Mai puţin porc, vită, organe;
  • Nu vă umpleţi niciodată stomacul, mâncaţi puţin şi des;
  • Întotdeauna mâncaţi fructele pe stomacul gol, de preferat cu 30 de minute sau o oră înainte de masă;
  • Reduceţi pe cât posibil sucurile din comerţ şi în special sucurile acidulate;
  • Reduceţi consumul de alcool (sau mai bine nu beţi deloc);
  • Dacă sunteţi fumător, reduceţi numărul de ţigări şi nu fumaţi înainte sau în timp ce faceţi sport;
  • Consumaţi apă, ceaiuri sau limonadă puţin îndulcită;
  • Ideal ar fi să faceţi sport la primele ore ale dimineţii. Merge şi seara, dar nu în apropierea orei de culcare;

A, şi încă ceva: cina să nu fie mai târziu de ora 19. Dacă vă apucă foamea deoarece staţi până târziu, puteţi mânca un fruct, un iaurt, dar în niciun caz cipsuri, prăjituri, mâncăruri grele.

 

Creşterea progresivă a efortului

Odată ce vă obişnuiţi cu efortul şi începeţi să scădeţi în greutate, veţi vedea că programul iniţial devine o banalitate. Ca să nu se instaleze monotonia, plafonarea, începeţi să variaţi traseul, tipul de mişcare şi gradul de efort. Spre exemplu, creşteţi de la o lună la alta distanţa parcursă (2 km, 2,5 km, 3 km – o să vedeţi că după un an veţi putea alerga chiar şi 10 km!), schimbaţi locul şi introduceţi în program alte sporturi care vă plac: înot, tenis, ciclism, fotbal… absolut orice presupune mişcare. În acelaşi timp, respectaţi programul alimentar. Nu compensaţi o zi de efort susţinut cu o masă îmbelşugată, care să vă pună pe butuci. În cazul în care „gafaţi” şi vă simţiţi precum un butoi plin, puteţi apela la combinaţia Debridat/Omeran, care să uşureze digestia.

 

Rezultatele

În principiu, un astfel de program vă ajută să slăbiţi, în medie, două kilograme pe lună. Poate părea puţin faţă de alte diete miraculoase care promit marea cu sarea, dar gândiţi-vă că în aproximativ un an scăpaţi de 25 kg! Foarte important este să nu renunţaţi odată ce aţi ajuns la greutatea optimă. Continuaţi să mâncaţi la fel şi faceţi mişcare în mod regulat, fără să mai forţaţi nota. Este ceea ce medicii şi nutriţioniştii numesc „stil de viaţă sănătos”.

 

Ce spun tinerii din Piteşti despre (lipsa de) mişcare

Alin:Eu merg la sală regulat, vreau să mă menţin în formă. Nu-mi place să stau în casă… Dacă nu merg la sală, plec cu bicicleta. E vară, e cald şi trebuie să profităm de vreme şi de timpul liber pe care îl avem. Tot o să stăm între patru pereţi când o să fie frig”.

Anonim:Eu fac mişcare: alerg, joc tenis, înot. Ştiu că sedentarismul duce la apariţia multor boli (obezitate, depresie), iar în România e chiar o problemă serioasă. Ar fi bine ca toţi tinerii să conştientizeze importanţa sportului pentru o viaţă sănătoasă”.

Elena:Este atât de cald afară, încât nu am chef de nimic. Dar asta nu înseamnă că am o viaţă sedentară. Ies cu prietenii pe afară, la plimbări, dar seara, când este mai răcoare”.

Anonim:Am un stil de viaţă înclinat spre sedentarism (calculatorul şi statul degeaba sunt activităţi primare). Nu sunt absolut deloc mulţumit de greutatea mea şi de grăsimea depusă pe coapse, la spate şi pe abdomen. Am fost la sală timp de o lună, dar m-am lăsat, deoarece sunt sensibil cu plămânii. Acum chiar mi-am propus să slăbesc, dar nu prea ştiu ce să fac. Aş vrea un program exact, pe care să îl urmez şi să nu se rezume doar la slăbit, ci şi la acumularea masei musculare. Cel mai probabil, o să merg la un nutriţionist…

Diana:În viaţa mea s-a instalat sedentarismul şi am început să mă sfătuiesc cu prietenii, pentru început. Am căutat şi pe net clipuri motivaţionale, dar nu am găsit nimic distractiv. Până la urmă, cred că o să merg la «Zumba»”.

În era tehnologiilor, când totul se învârte in jurul calculatoarelor, probabil unul dintre cele mai folosite instrumente este imprimanta. Acasă, la birou, la școală, cu toții avem nevoie mai mereu să imprimăm un document sau să facem o fotocopie. Atunci când cerneala se termină, acesta ne dă o adevărată durere de cap, deoarece prețul lor nu este deloc unul de ignorat. Dar cum facem să prelungim viața cartușelor pentru imprimantă?

 Cartuşe pentru imprimantă HP

– Un mod prin care putem economisi cerneala este folosirea font-ului potrivit. Sunt un tip de caractere pe care le puteți selecta din editorul vostru de text, acesta permite o economie de până la 70%. Acest stil grafic e compus din punctulețe goale (în ele cerneala nu se imprimă), oferă o calitate foarte bună de imprimare fără să irosească prea multă cerneală.

– O altă modalitate este să nu folosiți cartușe neapărat originale, de aceeași marcă ca și imprimanta care o aveți. În multe magazine de specialitate sau chiar online puteți găsi multe tipuri de cartușe la prețuri mult mai mici. În acest fel aveți aceeași cantitate de cerneală si economisiți mai mult.
– Puteți face economie și verificând mereu necesitatea imprimării unui document sau să vă asigurați că nu conține eventuale greșeli și în acest caz evitați reimprimarea și consumul cernelii din neatenție.

În această perioadă de criză, e foarte important să știm să economisim. Dacă aveți posibilitatea, de ce să nu puneți in practică sfaturile de mai sus?

Grădinăritul este un hobby frumos dar nu este tocmai unul ușor în care poți să improvizezi atunci când trebuie să iei anumite decizii cum ar fi alegerea ghiveciului potrivit. Deoarece cumpărarea primului vas care îți sare în ochi, de cele mai multe ori condamnă florile și plantele la o moarte sigură. Totuși, nu trebuie să vă faceți griji, chiar și cei care nu sunt grădinari „înnăscuți” pot reuși să facă alegerea perfectă urmând câteva indicații care vă vor servi în a oferi un habitat confortabil prietenelor voastre verzi. Pentru a putea crește și a se dezvolta sănătoase și frumoase, acestea au nevoie de un ghiveci care să corespundă necesităților și personalității lor. Colorate, din textilă sau plastic, mai mari sau mai mici, rotunde sau pătrate, care le alegem?

Ghivece pentru orhidee şi alte flori de cameră

Materialul

Cele mai populare ghivece sunt cele din plastic și cele textile, care în ultima perioadă au câștigat tot mai mult teren pentru nenumăratele avantaje care le au.

Ghivecele textile sunt ușoare, stimulează dezvoltarea plantelor, previn efectul spiralării, au pereții poroși, ceea ce permite umidității și aerului să treacă prin pereții vasului. Pot fi spălate și sunt reutilizabile. Beneficiul major al acestui material care „respiră” este că permite aerului să circule în jurul rădăcinilor plantei ajutând la evaporarea apei în exces și împiedică descompunerea.

Moderne, economice și ușoare, ghivecele de plastic sunt perfecte, dar, trebuie folosite cu puțină grijă. Din cauză că pereții nu au pori și împiedică apa să se evaporeze, se poate întâmpla ca rădăcinile să nu poată respira cum au nevoie, iar solul să se usuce mult mai greu. Pentru a evita putrezirea trebuie să le udați mai rar. Se curată ușor, iar în cazul replantărilor e mai puțin traumatizant, deoarece rădăcinile se desprind ușor de pe pereții ghiveciului.

Producătorii vin cu un nou tip revoluționar de ghiveci din plastic – ghiveciul Superoots Air Pot. Acesta este un model adaptat pentru o creștere mai calitativă. Îmbunătățește considerabil calitatea rădăcinilor printr-un proces care le ghidează spre găurile din pereți, unde se deshidratează sau sunt tăiate.

Dimensiunea

Odată ales materialul, nu vă rămâne decât să decideți dimensiunea acestuia. Un vas prea mare duce la irosirea apei, pe când unul prea mic face floarea să sufere sau chiar să se ofilească. De obicei, se pleacă de la un ghiveci mic, ca mai apoi, odată cu creșterea florii să se replanteze în unul mai mare.

Mărimea depinde și de capacitatea plantei de a crește, dacă e lentă, așa cum este cactusul, va sta în același ghiveci pentru mai mulți ani, iar dacă planta crește repede, trebuie să aveți grijă ca rădăcinile acesteia să aibă destul loc de a se dezvolta și să le mutați în alt ghiveci un pic mai mare decât precedentul. Grădinarii recomandă să nu replantăm plantele care au crescut în ghivece de ceramică în altele de plastic sau invers. E important să păstrăm același material în care a fost plantată inițial, din motiv că rădăcinile s-au adaptat la un anumit mod de creștere și dezvoltare.

Culoarea

Un aspect destul de important dar pentru care nu se da atât de multă atenție este culoarea ghiveciului. O culoare mai deschisă reflectă razele soarelui, prin urmare participă la crearea unui mediu răcoros pentru sol. Tonalitățile închise, cum este negrul, este din punct de vedere estetic mai frumos, dar absoarbe razele solare și încălzește pământul în interior. Ghivecele negre sunt folosite de obicei pentru plantele, rădăcinile cărora nu au de suferit la temperaturi înalte.

Deci, cel mai bine înainte de a alege ghiveciul e să vă informați despre planta care urmează a fi plantată.

Forma

Înainte de a alege ghiveciul, trebuie să știți locul unde o să îl amplasați pentru a putea fructifica spațiul. Dacă doriți să vă amenajați un loc cu flori lângă un perete rotunjit sau lângă o coloană, cel mai bine e să optați pentru ghivecele rotunde, în felul acesta arată în armonie. Atunci când preferați să dați impresia unui loc “verde” continuu și să economisiți și spațiul e potrivit să plantați în ghivece pătrate.

La o vârstă la care majoritatea tinerilor abia își schițează valorile de viață, Nadia Darie, protagonista interviului de astăzi, are deja bifate o serie de realizări importante. E soție, e mamă și are un job care-i place. Deși a studiat limbi străine, etnofolclor și relații publice, și-a urmat visul, s-a făcut jurnalistă. Are experiență în radio și TV, cochetează cu poezia, face blogging și e redactor la revista on-line pentru femei PentruEA.md.

Îi mulțumim Nadiei pentru că a acceptat să împărtășească viziunile ei de viață cititorilor noștri.

Cum te definești?

Cred că ar fi prea complicată o definiție, pentru că așa suntem noi, femeile. Mai degrabă pot spune că mă definesc anumite caracteristici: frumosul și ingeniozitatea, astea două neapărat combinate, sub toate aspectele sale, apoi muzica bună, străduința și norocul, și nu în ultimă instanță abnegația și insistența.

Nadia Darie

Cum arată o zi din viața ta?

Sunt deșteptătorul familiei și nu am nevoie de ceas sau telefon cu alarmă aproape niciodată, dacă programul este unul clasic. De fapt deșteptarea mea are loc, de obicei, mult mai devreme, pe la 5:30 sau 6:00, când Ionuț se trezește și îmi cere preferatul său compoțel. Mai lenevesc după asta, ca să-și facă el somnul complet, iar la 7 și un pic e gata dejunul și încep să-i trezesc pe fiecare dintre ai casei. Ionuț merge la grădiniță însoțit de ambii părinți, iar până să-l luam, spre seară, eu am o groază de lucruri de făcut, în mare parte dedicate proiectului PentruEA. Cina o servim cu precădere în familie și îmi place să gătesc pentru băieții mei. Mai nou, Ionel mă ajută foarte mult și îi place să mă asiste, urcat pe taburetă, în tot ce fac. Seara este dedicată tot familiei, treburilor casnice, pasiunilor mele, dar și programului fix pe care îl are copilul – nu ne putem abate prea mult de la el.

De ce ai ales să absolvești facultatea de limbi străine?

Voi spune din start că a fost alegea mea, asumată și fermă (așa cum zic acum politicienii). N-am vrut să fac Jurnalism pentru că eu știam deja bucătăria lui și eram sigură că mă voi plictisi la facultate. Am zis că limbile străine vor fi ceea ce nu-mi va încurca niciodată în viață, indiferent dacă voi profesa ori ba, era facultatea la care știam că am șanse sigure să obțin o bursă, iar ca să-mi complic nițel existența, am optat în primă linie pentru franceză (ce care o posedam deja foarte bine) și pentru germană (care era pentru mine marea provocare). Mi-a fost foarte greu cu germana, trebuie să recunosc, însă nu-mi pare rău că am decis să mă călesc în studenție cu o astfel de experiență, chiar dacă traducător nu am lucrat nicio zi măcar.

Ce te-a determinat să faci jurnalism și cum a fost debutul tău?

Jurnalismul meu, dacă-i pot spune așa, pornește încă din 2003, atunci când am absolvit cursurile de radio-jurnalism la Centrul Media pentru Tineri (unicul document ce atestă vreo instruire a mea în acest domeniu, pe lângă câteva traininguri specializate). Nu mai știu când și unde să-mi consider debutul pentru că de atunci eram în echipa „Semnal Junior” a doamnei Zina Izbaș la Radio Moldova, de atunci am început să scriu articole și poezie la diverse publicații raionale și republicane, iar de cum am venit la facultate, tot de jurnalism m-am apucat. În toamna lui 2008 am acces în echipa Centrului Tânărului Jurnalist din Moldova, iar un an mai târziu eram deja în probe la Radio Noroc (fiind pornită să muncesc, de fapt, la Noroc TV).

Îți amintești primul material realizat? Despre ce era?

Depinde foarte mult în ce domeniu. La radio au fost chiar prin 2003 și 2005 mai multe încercări, pe domenii ce țin de drepturile și obligațiile copilului sau riscurile fumatului. În presa scrisă îmi amintesc bine interviuri pe care le realizam cu cei mai deosebiți dintre profesorii mei, despre ce se întâmpla pe la noi prin sat sau prin școală, dar și creație literară proprie.

În prezent ești în concediu de maternitate, dar activezi în calitate de editor la revista on-line PentruEA.md. Cum reușești să îmbini munca de jurnalist cu rolul de mamă?

Inițial scriam și redactam, atunci când piciul meu de cam un an dormea. După ce am început să scriu mai activ, încercam să-mi fac timp pentru aceasta și în timpul zilei sau seara. Am fost ajutată să trec la un program mai activ de scriere și coordonare de faptul că flăcăul nostru trebuia pregătit de grădiniță, iar aici noi am decis să-l lăsăm în grijă cu cineva o jumătate de zi. Acum grădinița este cea care îmi oferă timpul necesar pentru revistă, deși, la modul practic este destul de greu să fii și mamă, și gospodină, și coordonator de proiect și redactor… încerc să fac față la toate așa cum mă pricep mai bine.

Jurnalista Nadia Darie

Ai un blog personal, nadiadarie.md. Ce ne poți zice despre conținutul lui?

Sunt restanțieră în acest sens, n-am mai scris demult și în ultima vreme chiar o fac mai rar, deși mi-aș dori tot mai mult să scriu. Este despre ceea ce fac eu: păreri personale, cu precădere referitoare la muzică, radio și TV, dar și frumoasa misiune de mamă.

Scrii versuri, ai luat și un premiu pentru asta. De unde această pasiune pentru poezie și ce te inspiră atunci când scrii?

Sunt tot mai puțin inspirată în rime în ultima perioadă, cred că adolescența și-a luat tot ce a putut mai mult din acest talent și pasiune. Am luat atunci pentru poezie și eseistică multe premii, unicul obținut recent este cel pentru textul melodiei „Dimineața”, interpretată de Costi Burlacu și Corina Țepeș. Mă bucur mult că mai reușesc să mă refugiez uneori în poezie, deși este mai dificil acum. Eu însă nu caut momente prielnice sau surse de inspirație. Când trebuie să vină, acestea vin, măcar și în troleibuz.

Acum patru ani, tu și Tudor Darie v-ați unit destinele. Cum a început povestea voastră de dragoste?

Nu cred că mai e o noutate că noi ne-am cunoscut mai bine în România, la o tabără de vară desfășurată de DRRP la Sulina, deși ne știam de prin 2003. A fost și este până acum o relație în care nu am forțat notele și nu am făcut nimic pentru cineva, decât pentru noi și de dragul nostru. Toate etapele au venit firesc, mai mult sau mai puțin planificat, prin asta e și deosebită o relație care ajunge să fie familie și care, mai apoi, dă roade frumoase.

Ai un copil, Ionel. Cum te-a schimbat maternitatea?

Dacă e să vorbesc doar din percepția mea, atunci văd o evoluție destul de mare, deși e greu să mă privesc dintr-o parte. Am devenit mult mai responsabilă, am căpătat destule fire sure (deja), am învățat să trec peste greutăți cu răbdare și mi-am dat seama de un lucru foarte important: mai am muuulte de învățat și tare mult de lucrat cu mine pentru a fi o mamă bună și a reacționa adecvat în diverse situații. Un lucru știu sigur: Fericirea noastră, pe nume Ionel, ne uimește zilnic și abia așteaptă să se joace cu viitorul lui frățior.

Familia Darie - Nadia, Tudor şi Ionel

Ce povești îi citești feciorului? Are vreo poveste preferată?

Cel mai mult îi place să-i povestesc, mai ales dacă „adaptez” nițel poveștile la realitățile și cunoștințele lui. Încă nu are răbdarea suficientă să asculte o poveste lecturată cap-coadă. La nivel de preferințe, îi plăcea când era mai mic „Fata babei și fata moșneagului”. Acum preferata sa este „Punguța cu doi bani”. O și reproduce, iar unele detalii chiar sunt foarte amuzante.

Ultima carte pe care ai citit-o? Ce carte te-a marcat?

Este istoria a patru femei celebre, povestită de Aurelia Liiceanu – „Patru femei, patru Povești”. Nu cred că există o carte care m-a marcat atât de mult încât să vreau să o recitesc de zeci de ori. Mie îmi place tot ce e nou, îmi plac mult cărțile scrise cu stil și care se citesc ușor, dar să nu credeți că voi citi „apă chioară” sau cărți „ușurele” – le detectez din prima și departe nu ajung în lectura lor. Deci eu îmi aleg bine lecturile, iar cele care merită mă aleg din prima pe mine.

Ce așteptări ai de la viitor?

Îmi doresc multă sănătate, pentru toată familia mea, iar personal multă răbdare și inspirație. Grație ei, inspirației, nu mă pot plictisi, nici ca personalitate, nici ca soție, nici ca mamă. Îmi place și pun suflet în tot ceea ce fac, așa că eu îmi doresc să am motive suficiente ca să pun suflet în tot de ce mă apuc și în tot ce merită.

Ai vreun mesaj pentru cititorii noștri?

Nu lăsați să treacă nicio zi fără să aveți de ce și pentru de vă aminti de ea.

Categorie: Interviuri  2 comentarii

Ce rol au poveştile în educaţia copiilor?

Poveştile joacă un rol foarte important în educaţia copiilor noştri. Fie că alegi să-i citeşti sau să-i spui din memorie una dintre poveştile sale preferate, această activitate contribuie la stimularea creativităţii copilului, la dezvoltarea vocabularului său, la consolidarea relaţiei voastre şi la însuşirea unor principii morale esenţiale în educaţia sa.

Deşi desenele şi jocurile pe tabletă sunt foarte atractive pentru cei mici, acestea nu vor putea înlocui niciodată misterul, fascinaţia şi emoţia unui basm. CuCopii.ro ne poate spune mai multe despre influenţa poveştilor în educaţia copiilor.

Poveştile stimulează receptivitatea

Copiii adoră să le vorbeşti. Precum un burete, creieraşul lor absoarbe toate informaţiile pe care adulţii le împărtăşesc cu ei. Din acest motiv, toţi copiii sunt deosebit de receptivi şi atenţi atunci când li se citesc poveşti. Personajele din basme, întâmplările prin care trec acestea şi deciziile pe care sunt nevoite să le ia joacă un rol decisiv asupra viziunii pe care cei mici o au asupra realităţii şi a modului în care ajung să se comporte în societate.

Lupta între bine şi rău

Poate cea mai importantă contribuţie pe care o au poveştile asupra personalităţii copiilor este reprezentată de capacitatea de a construi caractere puternice. Basmele îi învaţă pe cei mici ce înseamnă curajul, forţa şi înţelepciunea. Le arată că, de cele mai multe ori, pentru ca binele să triumfe asupra răului trebuie să treci prin încercări grele şi să perseverezi. Aşa este şi în viaţa reală. Există şi bine şi rău. Există şi personaje curajoase, înţelepte şi cinstite care muncesc mult şi urmează calea dreaptă către realizare, tot aşa cum există şi personaje care nu se opresc de la nimic în încercarea lor de a-şi atinge scopurile. Incontestabil, poveştile îi iniţiază pe cei mici în viaţă şi îi ajută să facă diferenţa între bine şi rău.

Alegerea poveştii potrivite

Poveştile au rol moralizator şi de cele mai multe ori prezintă situaţii sau personaje cu care copiii se pot identifica. Atunci când alegi o poveste, gândeşte-te la fricile, complexele sau problemele cu care se confruntă copilul tău. Dacă cel mic are o teamă de întuneric atunci citeşte-i o poveste în care personajul învinge această teamă. Dacă nu vrea să-şi împartă lucrurile atunci îi poţi spune o poveste din care să înveţe importanţa generozităţii.

Este esenţial să-i împărtăşeşti poveşti educative care să-l înveţe cât de important este să fii bun, cinstit, sincer şi generos cu cei din jur. O poveste trebuie să influenţeze pozitiv şi constructiv caracterul celor mici, trebuie să transmită un mesaj moralizator, să-i înveselească şi să aibă capacitatea de a-i transpune în lumea magică pe care ei o îndrăgesc atât de mult.

Imaginile sunt şi ele foarte importante. Alege cărţi de poveşti care să conţină poze cât mai viu colorate şi animate, capabile să-i sugereze copilului întâmplările povestite. Cei mici reţin mai uşor istorisirile care sunt însoţite de imagini cât mai reprezentative. Prin asocieri corecte, mintea lor va înţelege cu o mai mare uşurinţă cuvintele şi acţiunile pe care i le transmiţi.

Poveştile contribuie enorm la educaţia copiilor clădind caractere puternice, insuflând curaj şi principii morale fără a neglija iscusinţa şi înţelepciunea. Cu alte cuvinte, basmul focalizează atenţia micuţului către aspectele pozitive ale vieţii, fără a nega dificultăţile, oferindu-i răspunsuri şi soluţii cu ajutorul cărora să lupte împotriva obstacolelor reale.

de Emilia Plugaru

 

– Vai! Vai! Vai! Se căinează biata cloşcă Găinuşă de Munte. Penu! Penu! Unde eşti Penu!? Ah, dragul meu. Ce ai tu cu aceste floricele? Cu buburuzele, fluturaşii şi gâzuliţele după care alergi toată ziulica? Într-o bună zi te vei rătăci şi atunci… Atunci… Bine, nici nu vreau să mă gândesc. Hai repejor, am găsit ceva foarte gustos.Găinuşă de Munte

Penu scormoneşte împreună cu frăţiorii într-o moviliţă, se înfruptă cu multe delicii, gândul însă îi ieste tot la floricica aia albastră pe care o văzuse tocmai când apăruse mama. Nu reuşise să facă cunoştinţă… Sătuli şi fericiţi, frăţiorii adorm şi doar Penu se strecoară pe neobservate, indreptandu-se spre iarba inaltă. Arde de nerăbdare să o întrebe pe floricică de ce e atât de albastră. Dar întâlneşte în cale tot felul de flori şi doar pe aceea parcă a înghiţit-o Pământul.

– O fi în poieniţa de după pădure, se gândeşte Penu, apoi aleargă într-acolo. Şi aici nici zare de floare albastră.

– Hei, întreabă el de o albinuţă, ştii cumva unde se găsesc florile de culoarea cerului?

– Cum sa nu, îi răspunde albinuţa, ţine-te din urma mea, voi zbura cât mai jos. Să nu mă pierzi din vedere.

Puiul Găinuşei de Munte iarăşi aleargă. Se opreşte doar când în faţă i se deschide o mare de flori sinilii.

– Au! Exclamă el. Nu cumva cerul a înflorit pe pământ?

– Bineînţeles că nu, îi zâmbesc florile, doar că cerul ne-a colorat… Tu cine eşti?

– Eu? se fâsticeşte Penu, sunt puiul Gainuşei de Munte!

– Aoleu! Strigă speriate floricelele, vara trecută o găinuşă ne-a ciugulit toate petalele! Am răsărit în altă parte, ne-am stabilit cu traiul aici şi uite că tot ne-ai găsit! Pleacă! Pleacă! Nu ne căşuna nici un rău!

– Aveam de gând doar sa vă admir, sunteţi atât de frumoase, se întristează puiul.

Vrea să se întoarcă acasă, însă nu mai ştie în ce direcţie s-o apuce.

– M-am rătăcit, şopteşte el. Unde o fi mama cu frăţiorii?

Priveşte în jur buimac. Încurând va fi noapte. Penu e dezorientat. Ce să facă? Încotro să pornească? Deodată cerul se întunecă, începe să tune şi în câteva clipe peste câmpie se abate o ploaie năprasnică.

– Ce stai?! Îi strigă floricelele. Ascunde-te! Uite colo, sub arbore, e o ciupercă cu pălăria roşie! Vei avea cât de cât un adăpost!

Puiul Găinuşei stă zgribulit sub ciupercuţă. Se ţine strâns cu aripioarele de tulpiniţă. Ploaia şi vântul mai să-l ia. Florile sunt toate pătulite. Lui Penu i se pare ca furtuna nu va mai înceta.

– Şi cât de bine era sub aripa mamei, se gândeşte el cu tristeţe. Dacă nu am ascultat-o, nu o s-o mai văd… Îi este foame şi somn, îi este frig. De un singur lucru se bucură-ploaia s-a îndreptat către o altă câmpie.. Florile albastre s-au înălţat şi acum sunt chiar mai frumoase ca înainte.

– Piu! Piu! Piu! Umblă bezmetic puiul printre floricele, vreau acasă!

– Atunci du-te, îi răspund ele. Acuşi se va întuneca.

– Nu ştiu unde mi-e casa, scânceşte Penu. Am uitat din ce direcţie am venit…

– Cum? întreabă un fluturaş ce tocmai se pregăteşte de culcare, nici măcar adresa nu ţi-o cunoşti?

– Adresa? Nu o cunosc… par-se că e… dincolo de pădure.

– Ştai că-i bună, fâlfâie din aripioare fluturaşul. Iată floricelele de exemplu, nu au nevoie de adresă. Căci ele niciodată nu pleacă de acolo de unde le-a prins rădăcina. Noi ceilalţi, care avem picioruşe, sau aripioare, trebuie să cunoaştem adresa. Ca mai apoi să ne întoarcem cu uşurinţă spre locul de unde ne-am smuls… Eh… Bietul de tine. De azi înainte vei fi un pui rătăcit.

Zicând astea, fluturaşul se cuibăreşte comod sub o frunzuliţă unde imediat îl îmbrăţişează visele.

– Lasă, nu te întrista, îl consolează pe micul Penu, blândele floricele. Vei dormi la noapte sub ciupercuţă. Dacă Doamne fereşte se furişează vulpea, îţi vom da de ştire. Te vom ascunde. Stai fără de grijă.

Dar cum să stea fără de grilă când noaptea e rece, întunecoasă şi din pricina foamei, somnul nu-i mai este frate… Sub pălăria ciupercii nu e rău. Dar nu se compară cu moleşeala care îl cuprindea alături de frăţiori. Nu simte când adoarme. Se trezeşte, vede că printre crengile copacului se strecoară razele lunii, nu e chiar atât de întuneric, totuşi inimioara îi bate ca o nebună.

– Mi-e frică de vulpe, tremură Penu. Şi mi-e foame, scânceşte el. Ce-ar fi să scobesc un pic în tulpiniţa ciupercuţei? Miroase atât de gustos…

– Nu se poate, aude un glas şi alături vede un iepuraş ce doarme învelit cu o frunză de varză. Nu se poate, vorbeşte urechiatul. Această ciupercă mă adăposteşte de ploaie. O vei distruge. Te rog, nu fă un lucru atât de nesăbuit. Nu e bine să-i căşunezi rău celui care te-a ajutat…Dacă ţi-e foame, gustă din plapuma mea, e foarte gustoasă. Mâine îmi voi găsi o plapumă nouă…

– Cine eşti? întreabă mirat Penu.

– Sunt un iepuraş singur pe lume. Nu am pe nimeni în afara de cât pe ciupercuţă şi florile de pe câmpie. Numele meu e Surică.

– Îmi pare rău, răspunde puiul Găinuşei de Munte, că ţi-am ocupat locul. Nu ştiam că e al tău. Vino, eu plec…

– Unde să pleci?! Se sperie iepuraşul. Nu vezi? E noapte. Rămâi. La o adică încăpem ambii. Suntem încă mici. Hai să fim prieteni!

Penu e tare bucuros de noul său prieten. Ciuguleşte din frunza de varză, îi pare foarte gustoasă, îşi astâmpără foamea apoi lipindu-şi spinăruşa de spinăruşa lui Surică adoarme şi nu se trezeşte de cât când soarele e deja răsărit. Câteva zile se ţine scai de Surică. Merg împreună la grădina de zarzavaturi, împreună aleargă prin câmpia plină de flori. Însă chiar dacă nu se simte atât d singur, dorul de mama, de frăţiori nu-i trece oricum. Se gândeşte că atunci când îi vor creşte aripi va zbura, îi va căuta şi îi va găsi neapărat.

Dar iată că într-o zi o albinuţă îl strigă.

– Eşti Penu? întreabă albinuţa. Puiul Găinuşi de Munte?

– Da, răspunde mirat puiul, de unde mă cunoşti?

– Pare-se eu ţi-am arătat drumul spre floricelele albastre… mama ta te caută, te strigă, e disperată, de ce nu te întorci acasă?

– Vreau să mă întorc, zice Penu, dar nu cunosc drumul!

– Nici o problemă, îi zâmbeşte albinuţa. Să mă odihnesc un pic şi acuşi pornim… Voi zbura cât mai jos ca să nu mă pierzi din vedere…

– Nu, nu, nu, se răzgândeşte Penu. Nu pot să mă întorc… Aici mi-am găsit un prieten. Cum să rămână iarăşi singur, bietul de el?

– Atunci, ia-l cu tine!

De rând cu puişorii Găinuşei de Munte, acum aleargă şi un iepuraş nostim. Toţi îl iubesc pe urecheat. Surică e darnic, îşi împarte zarzavaturile cu frăţiorii de cruce, doarme alături de ei, iar mama cloşcă îl acoperă cu aripa..

– Demult nu am gustat din petalele floricelelor albastre, zice într-o zi Găinuşa de Munte. Sunt foarte gustoase. Dar mai gustos decât orice pe lume e picioruşul ciupercuţei cu pălărie roşie. Mmm… Ce gustoşenie. Uneori însă acestea ar putea fi otrăvitoare. Trebuie să te pricepi bine ca să le consumi… A văzut cineva, pe undeva, floricele albastre sau ciuperci cu pălărie roşie? Întreabă ea.

Nimeni nu a văzut. Căci cum poţi să pricinuieşti un rău celuia care te-a ajutat cândva?

Categorie: Poveşti  2 comentarii

Salutare, dragi prieteni!

Ştiu că a trecut ceva timp de când am scris ultima oară, dar în apărarea mea – nu prea aveam nimic nou să vă spun. Acum, însă, a apărut ceva – am vizitat iarăşi Bucureştiul. Pentru cea de-a treia oară :D Şi a fost super fain. Gaşca a fost de milioane, programul cultural pe măsură, iar oamenii – buni. Bucureştiul – n-a dezamăgit.

 

Am venit pentru că în urmă cu o lună Nicolae a întrebat pe Facebook cine vrea să meargă la Cupa Bloggerilor la Fotbal, în Bucureşti. Fără a sta prea mult timp pe gânduri, echipa Poveşti Pentru Copii împreună cu echipa SEOlium au decis să-şi unească eforturile prin desemnarea mea, în calitate de reprezentant al lor.

 

În scurt timp s-au adunat cei zece membri (Il Căpitano Nicolae, Vadim, Sergiu, Valentin, Sam, Mihai, Adrian (Bratu), Adrian (Pleşca), eu şi Veaceslavcare, însă nu a mai putut veni la Cupă), iar antrenamentele nu s-au lăsat aşteptate mult.

 

Antrenamentele dinainte de Cupă

 

Când a venit timpul să ne luăm zborul (autocarul) – oamenii buni ne-au ajutat. Graţie celor de la Orange şi lui Eugen Tomac – care ne-au asigurat căruţă, casă şi masă – am putut să ne concentrăm pe ceea ce contează – berea şi fotbalul. (Copii, voi să nu beţi încă bere, ne-am înţeles?!)

 

Aventura a început joi seara, când am purces din Chişinău. După un drum lung de stat prin vămi şi mers prin ploaie – am ajuns în cele din urmă în mult aşteptata capitală. Vineri. Dimineaţă. Până seara am participat la WebStock 2013, ne-am cazat, ne-am plimbat, am mâncat la italieni, am băut nişte vin moldovenesc după care nu mai ţin minte ce-a fost.

 

În schimb sâmbătă am jucat fotbal. Asta până când m-am accidentat şi nu am mai putut continua. Totuşi băieţii s-au descurcat bine şi fără mine – am luat locul 5. Prieteni, nu v-am spus eu că nu se joacă fotbal pe stomacul gol? Începusem noi mai modest, dar asta nu-i ceva ce nişte pizza şi Heineken nu pot rezolva. :)

 

Bloggerii din Basarabia la Cupa Bloggerilor 2013

 

După fotbal a urmat o seară cu bloggerii în Open Pub. Oameni interesanţi. Discuţii sincere. Frumos oraş Bucureştiul. E cam ca şi Parisul, pe bune!

 

Duminică a plouat toată ziua. Dar asta nu ne-a stricat programul, chiar dacă eram cu picioarele ude. Ne-am plimbat, am mers cu tramvaiul (eu pentru prima dată) fără să plătim, am jucat biliard, am glumit, am făcut poze, fost la shopping (dar fără cumpărături), etc. Iar seara am plecat. Cu sentimente amăruie… Parcă deja ni se făcea dor…

 

În Chişinău am ajuns spre dimineaţă. Iar acum ne apucăm fiecare de treabă. Cu doamne ajută!

 

Disclaimer…

1) Bucureştiul e ca şi Parisul, dar cel mai bine este să nu-l vizitezi îndată după Paris

2) Iată detalii despre evoluţia noastră

3) În Bucureşti pute. Pe „alocuri”. Iar tramvaiele sunt catastrofă. Metrourile sunt OK. Taxiştii – ca peste tot.

4) Echipa Poveşti Pentru Copii şi echipa SEOlium este formată din aceeaşi membri :)

5) Motivul pentru care eu am fost ales să reprezint Blogul Poveştilor şi Blogul SEO este pentru că eu sunt unicul membru :)

Bine v-am regăsit, dragi prieteni, după o lungă perioadă de pauză…

Între timp am lansat şi pagina oficială de Facebook aferentă portalului educativ, care are deja peste o mie de fani şi pe care vă invităm s-o apreciaţi şi s-o recomandaţi şi prietenilor:

 

http://www.facebook.com/PovestiPoeziiDesene

 

Urmează nişte schimbări de design, voi ce-aţi recomanda, dragii noştri? Scrieţi în comentarii cam ce-aţi vrea să îmbunătăţiţi… Ce să mai adăugăm, ştergem, schimbăm?

Vă mulţumim şi ne auzim în curând!

Pagina de Facebook a site-ului cu povesti pentru copii