La o vârstă la care majoritatea tinerilor abia își schițează valorile de viață, Nadia Darie, protagonista interviului de astăzi, are deja bifate o serie de realizări importante. E soție, e mamă și are un job care-i place. Deși a studiat limbi străine, etnofolclor și relații publice, și-a urmat visul, s-a făcut jurnalistă. Are experiență în radio și TV, cochetează cu poezia, face blogging și e redactor la revista on-line pentru femei PentruEA.md.

Îi mulțumim Nadiei pentru că a acceptat să împărtășească viziunile ei de viață cititorilor noștri.

Cum te definești?

Cred că ar fi prea complicată o definiție, pentru că așa suntem noi, femeile. Mai degrabă pot spune că mă definesc anumite caracteristici: frumosul și ingeniozitatea, astea două neapărat combinate, sub toate aspectele sale, apoi muzica bună, străduința și norocul, și nu în ultimă instanță abnegația și insistența.

Nadia Darie

Cum arată o zi din viața ta?

Sunt deșteptătorul familiei și nu am nevoie de ceas sau telefon cu alarmă aproape niciodată, dacă programul este unul clasic. De fapt deșteptarea mea are loc, de obicei, mult mai devreme, pe la 5:30 sau 6:00, când Ionuț se trezește și îmi cere preferatul său compoțel. Mai lenevesc după asta, ca să-și facă el somnul complet, iar la 7 și un pic e gata dejunul și încep să-i trezesc pe fiecare dintre ai casei. Ionuț merge la grădiniță însoțit de ambii părinți, iar până să-l luam, spre seară, eu am o groază de lucruri de făcut, în mare parte dedicate proiectului PentruEA. Cina o servim cu precădere în familie și îmi place să gătesc pentru băieții mei. Mai nou, Ionel mă ajută foarte mult și îi place să mă asiste, urcat pe taburetă, în tot ce fac. Seara este dedicată tot familiei, treburilor casnice, pasiunilor mele, dar și programului fix pe care îl are copilul – nu ne putem abate prea mult de la el.

De ce ai ales să absolvești facultatea de limbi străine?

Voi spune din start că a fost alegea mea, asumată și fermă (așa cum zic acum politicienii). N-am vrut să fac Jurnalism pentru că eu știam deja bucătăria lui și eram sigură că mă voi plictisi la facultate. Am zis că limbile străine vor fi ceea ce nu-mi va încurca niciodată în viață, indiferent dacă voi profesa ori ba, era facultatea la care știam că am șanse sigure să obțin o bursă, iar ca să-mi complic nițel existența, am optat în primă linie pentru franceză (ce care o posedam deja foarte bine) și pentru germană (care era pentru mine marea provocare). Mi-a fost foarte greu cu germana, trebuie să recunosc, însă nu-mi pare rău că am decis să mă călesc în studenție cu o astfel de experiență, chiar dacă traducător nu am lucrat nicio zi măcar.

Ce te-a determinat să faci jurnalism și cum a fost debutul tău?

Jurnalismul meu, dacă-i pot spune așa, pornește încă din 2003, atunci când am absolvit cursurile de radio-jurnalism la Centrul Media pentru Tineri (unicul document ce atestă vreo instruire a mea în acest domeniu, pe lângă câteva traininguri specializate). Nu mai știu când și unde să-mi consider debutul pentru că de atunci eram în echipa „Semnal Junior” a doamnei Zina Izbaș la Radio Moldova, de atunci am început să scriu articole și poezie la diverse publicații raionale și republicane, iar de cum am venit la facultate, tot de jurnalism m-am apucat. În toamna lui 2008 am acces în echipa Centrului Tânărului Jurnalist din Moldova, iar un an mai târziu eram deja în probe la Radio Noroc (fiind pornită să muncesc, de fapt, la Noroc TV).

Îți amintești primul material realizat? Despre ce era?

Depinde foarte mult în ce domeniu. La radio au fost chiar prin 2003 și 2005 mai multe încercări, pe domenii ce țin de drepturile și obligațiile copilului sau riscurile fumatului. În presa scrisă îmi amintesc bine interviuri pe care le realizam cu cei mai deosebiți dintre profesorii mei, despre ce se întâmpla pe la noi prin sat sau prin școală, dar și creație literară proprie.

În prezent ești în concediu de maternitate, dar activezi în calitate de editor la revista on-line PentruEA.md. Cum reușești să îmbini munca de jurnalist cu rolul de mamă?

Inițial scriam și redactam, atunci când piciul meu de cam un an dormea. După ce am început să scriu mai activ, încercam să-mi fac timp pentru aceasta și în timpul zilei sau seara. Am fost ajutată să trec la un program mai activ de scriere și coordonare de faptul că flăcăul nostru trebuia pregătit de grădiniță, iar aici noi am decis să-l lăsăm în grijă cu cineva o jumătate de zi. Acum grădinița este cea care îmi oferă timpul necesar pentru revistă, deși, la modul practic este destul de greu să fii și mamă, și gospodină, și coordonator de proiect și redactor… încerc să fac față la toate așa cum mă pricep mai bine.

Jurnalista Nadia Darie

Ai un blog personal, nadiadarie.md. Ce ne poți zice despre conținutul lui?

Sunt restanțieră în acest sens, n-am mai scris demult și în ultima vreme chiar o fac mai rar, deși mi-aș dori tot mai mult să scriu. Este despre ceea ce fac eu: păreri personale, cu precădere referitoare la muzică, radio și TV, dar și frumoasa misiune de mamă.

Scrii versuri, ai luat și un premiu pentru asta. De unde această pasiune pentru poezie și ce te inspiră atunci când scrii?

Sunt tot mai puțin inspirată în rime în ultima perioadă, cred că adolescența și-a luat tot ce a putut mai mult din acest talent și pasiune. Am luat atunci pentru poezie și eseistică multe premii, unicul obținut recent este cel pentru textul melodiei „Dimineața”, interpretată de Costi Burlacu și Corina Țepeș. Mă bucur mult că mai reușesc să mă refugiez uneori în poezie, deși este mai dificil acum. Eu însă nu caut momente prielnice sau surse de inspirație. Când trebuie să vină, acestea vin, măcar și în troleibuz.

Acum patru ani, tu și Tudor Darie v-ați unit destinele. Cum a început povestea voastră de dragoste?

Nu cred că mai e o noutate că noi ne-am cunoscut mai bine în România, la o tabără de vară desfășurată de DRRP la Sulina, deși ne știam de prin 2003. A fost și este până acum o relație în care nu am forțat notele și nu am făcut nimic pentru cineva, decât pentru noi și de dragul nostru. Toate etapele au venit firesc, mai mult sau mai puțin planificat, prin asta e și deosebită o relație care ajunge să fie familie și care, mai apoi, dă roade frumoase.

Ai un copil, Ionel. Cum te-a schimbat maternitatea?

Dacă e să vorbesc doar din percepția mea, atunci văd o evoluție destul de mare, deși e greu să mă privesc dintr-o parte. Am devenit mult mai responsabilă, am căpătat destule fire sure (deja), am învățat să trec peste greutăți cu răbdare și mi-am dat seama de un lucru foarte important: mai am muuulte de învățat și tare mult de lucrat cu mine pentru a fi o mamă bună și a reacționa adecvat în diverse situații. Un lucru știu sigur: Fericirea noastră, pe nume Ionel, ne uimește zilnic și abia așteaptă să se joace cu viitorul lui frățior.

Familia Darie - Nadia, Tudor şi Ionel

Ce povești îi citești feciorului? Are vreo poveste preferată?

Cel mai mult îi place să-i povestesc, mai ales dacă „adaptez” nițel poveștile la realitățile și cunoștințele lui. Încă nu are răbdarea suficientă să asculte o poveste lecturată cap-coadă. La nivel de preferințe, îi plăcea când era mai mic „Fata babei și fata moșneagului”. Acum preferata sa este „Punguța cu doi bani”. O și reproduce, iar unele detalii chiar sunt foarte amuzante.

Ultima carte pe care ai citit-o? Ce carte te-a marcat?

Este istoria a patru femei celebre, povestită de Aurelia Liiceanu – „Patru femei, patru Povești”. Nu cred că există o carte care m-a marcat atât de mult încât să vreau să o recitesc de zeci de ori. Mie îmi place tot ce e nou, îmi plac mult cărțile scrise cu stil și care se citesc ușor, dar să nu credeți că voi citi „apă chioară” sau cărți „ușurele” – le detectez din prima și departe nu ajung în lectura lor. Deci eu îmi aleg bine lecturile, iar cele care merită mă aleg din prima pe mine.

Ce așteptări ai de la viitor?

Îmi doresc multă sănătate, pentru toată familia mea, iar personal multă răbdare și inspirație. Grație ei, inspirației, nu mă pot plictisi, nici ca personalitate, nici ca soție, nici ca mamă. Îmi place și pun suflet în tot ceea ce fac, așa că eu îmi doresc să am motive suficiente ca să pun suflet în tot de ce mă apuc și în tot ce merită.

Ai vreun mesaj pentru cititorii noștri?

Nu lăsați să treacă nicio zi fără să aveți de ce și pentru de vă aminti de ea.

Categorie: Interviuri  2 comentarii

Ce rol au poveştile în educaţia copiilor?

Poveştile joacă un rol foarte important în educaţia copiilor noştri. Fie că alegi să-i citeşti sau să-i spui din memorie una dintre poveştile sale preferate, această activitate contribuie la stimularea creativităţii copilului, la dezvoltarea vocabularului său, la consolidarea relaţiei voastre şi la însuşirea unor principii morale esenţiale în educaţia sa.

Deşi desenele şi jocurile pe tabletă sunt foarte atractive pentru cei mici, acestea nu vor putea înlocui niciodată misterul, fascinaţia şi emoţia unui basm. CuCopii.ro ne poate spune mai multe despre influenţa poveştilor în educaţia copiilor.

Poveştile stimulează receptivitatea

Copiii adoră să le vorbeşti. Precum un burete, creieraşul lor absoarbe toate informaţiile pe care adulţii le împărtăşesc cu ei. Din acest motiv, toţi copiii sunt deosebit de receptivi şi atenţi atunci când li se citesc poveşti. Personajele din basme, întâmplările prin care trec acestea şi deciziile pe care sunt nevoite să le ia joacă un rol decisiv asupra viziunii pe care cei mici o au asupra realităţii şi a modului în care ajung să se comporte în societate.

Lupta între bine şi rău

Poate cea mai importantă contribuţie pe care o au poveştile asupra personalităţii copiilor este reprezentată de capacitatea de a construi caractere puternice. Basmele îi învaţă pe cei mici ce înseamnă curajul, forţa şi înţelepciunea. Le arată că, de cele mai multe ori, pentru ca binele să triumfe asupra răului trebuie să treci prin încercări grele şi să perseverezi. Aşa este şi în viaţa reală. Există şi bine şi rău. Există şi personaje curajoase, înţelepte şi cinstite care muncesc mult şi urmează calea dreaptă către realizare, tot aşa cum există şi personaje care nu se opresc de la nimic în încercarea lor de a-şi atinge scopurile. Incontestabil, poveştile îi iniţiază pe cei mici în viaţă şi îi ajută să facă diferenţa între bine şi rău.

Alegerea poveştii potrivite

Poveştile au rol moralizator şi de cele mai multe ori prezintă situaţii sau personaje cu care copiii se pot identifica. Atunci când alegi o poveste, gândeşte-te la fricile, complexele sau problemele cu care se confruntă copilul tău. Dacă cel mic are o teamă de întuneric atunci citeşte-i o poveste în care personajul învinge această teamă. Dacă nu vrea să-şi împartă lucrurile atunci îi poţi spune o poveste din care să înveţe importanţa generozităţii.

Este esenţial să-i împărtăşeşti poveşti educative care să-l înveţe cât de important este să fii bun, cinstit, sincer şi generos cu cei din jur. O poveste trebuie să influenţeze pozitiv şi constructiv caracterul celor mici, trebuie să transmită un mesaj moralizator, să-i înveselească şi să aibă capacitatea de a-i transpune în lumea magică pe care ei o îndrăgesc atât de mult.

Imaginile sunt şi ele foarte importante. Alege cărţi de poveşti care să conţină poze cât mai viu colorate şi animate, capabile să-i sugereze copilului întâmplările povestite. Cei mici reţin mai uşor istorisirile care sunt însoţite de imagini cât mai reprezentative. Prin asocieri corecte, mintea lor va înţelege cu o mai mare uşurinţă cuvintele şi acţiunile pe care i le transmiţi.

Poveştile contribuie enorm la educaţia copiilor clădind caractere puternice, insuflând curaj şi principii morale fără a neglija iscusinţa şi înţelepciunea. Cu alte cuvinte, basmul focalizează atenţia micuţului către aspectele pozitive ale vieţii, fără a nega dificultăţile, oferindu-i răspunsuri şi soluţii cu ajutorul cărora să lupte împotriva obstacolelor reale.