Bine v-am regăsit, dragi cititori! De această dată, revenim cu alt interviu şi o avem în calitate de interlocutoare pe Stela Popa, jurnalist de televiziune, dar care a cochetat şi cu radioul, o mai veche pasiune de a sa. În 2010 a publicat un roman de succes – „100 DE ZILE”. În prezent, pe lângă funcţia de prezentator de ştiri la Jurnal TV, reuşeşte să întreţină şi unul dintre cele mai de succes bloguri din R. Moldova.

Stela Popa în revistă
Bună, Stela! Îţi mulţumim că ai acceptat invitaţia noastră. Eşti obişnuită să pui întrebări, dar astăzi vei fi în postura de intervievat. Cum te simţi?

– Mulţumesc pentru invitaţie. Din când în când îmi face plăcere să inversez rolurile.

 

Până la urmă, jurnalismul este o artă, o formă a poeziei, dacă vrei…

– Aşa vezi tu? Nu voi fi indiscretă şi nu te întreb ce vârstă ai, dar aşa e când eşti tânăr, optimismul vorbeşte… Privește un pic în jur, la presa din Chişinău… Ţi se pare că e poezie?

 

De parcă tu ai fi la vârsta senectuţii…

– Îmi place că ai simţul umorului. Înclin să cred că depinde din ce punct priveşti. Eu, urmărind zi de zi ştirile, am început să depăşesc etapa în care îmi vedeam profesia într-o asemenea perspectivă. O fi experienţa, realismul, ca să nu spun degringolada în care trăim zilnic, nu ştiu…

 

Cum ai înţeles că vrei să devii jurnalist, că asta e vocaţia ta?

– Am mai spus-o şi cu alte ocazii, de mică am simţit în mine dorinţa asta. Am ştiut că am nevoie de viaţa pe care o trăiesc acum. Sunt o persoană extrovertită şi nu pot trăi retrasă, într-un birou, cu orar fix, de la 8 la 17. Asta sunt eu şi nu am încercat să mă încorsetez în niciun fel…

Stela Popa la Deşteptarea de weekend

 

Te-ai gândit vreodată să faci şi altceva?

– Actorie, poate. Rămâne să mă redescopăr… Nu mă grăbesc.

 

Dar dacă nu ai avea de ales, ce altceva ai face?

– Ce am făcut şi în perioada 2008-2010 cât am fost plecată în România. Aş scrie, aş face tot jurnalism, aş avea mai mult timp pentru ca să călătoresc şi m-aş apuca să pictez. La ultima opţiune mă gândesc tot mai serios în ultima perioadă.

 

– Ai mai pictat până acum?

– Mâzgălituri… Dar aş face-o pentru mine, cel puţin la început.

 

Cum a fost prima ta experienţă „în direct”?

– Nu-mi mai amintesc. A fost demult, dar dacă am rămas în meserie, înseamnă că cei care au investit încredere în mine atunci au avut fler.

 

S-a întâmplat vreodată să te emoţionezi atât de tare, încât să te bâlbâi, de exemplu?

– Bâlbele sunt fireşti, spune şeful meu, care are experienţă de decenii în TV. Când sunt în faţa camerelor uit de ce este dincolo de uşa studioului. Mă concentrez şi las emoţiile. Te desparţi de ele odată cu experienţa. Sigur, nimeni nu e perfect. Sau nu e de fiecare dată…

 

Prin ce se deosebeşte jurnalismul TV de jurnalismul Radio?

– Prin multe. Cert este că jurnalistul de radio are mai multă intimitate, contează mai mult pe voce, pe ce spune, pe când cel de la TV mai este salvat uneori şi de imagine… Ambele sunt dificile, dar în felul lor.

 

Cum ar fi noţiunea de vedetă şi că oamenii te pot privi, saluta sau întreba ceva pe stradă?

– Şi asta.

 

Ţi s-a întâmplat să fii oprită pe stradă?

– Da, tot mai mult în ultima perioadă. Rămân însă plăcut surprinsă când sunt recunoscută după voce.

 

Da, ai o voce la modă.

– Ia te uită, nu ştiam! E şi aici o modă?

 

Aşa se pare.

– Păi, aici chiar nu ştiu cum s-ar putea face altfel decât felul în care te-a înzestrat natura… Dar inventează ei ceva, nu m-aş mira… Deh, progresul.

 

Continuăm discuţia pe linia progresului în cariera ta…

– Da. Păi, am făcut de toate pe unde am trecut. Am furat meserie. În R. Moldova sau în România, unde s-a ivit vreo oportunitate, nu am ezitat. Concurenţa este şi va fi tot mai acerbă. De aceea pregătirea contează.

 

Pe care ai acumulat-o inclusiv la liceul „Prometeu”…

– În primul rând acolo. Am avut mulţi profesori din România. A contat mult în formarea mea ulterioară.

 

Da, ai fost o norocoasă.

– Cred şi eu. Le mulţumesc pentru asta!

 

Aşadar, pe lângă „Prometeu” ce mai făceai înainte de a ajunge să fii cunoscută publicului?

– Citeam.

 

Atât?

– Ţi se pare puţin?

 

Nu, dar de la puţine tinere poţi auzi asta…

– Am martori :)

 

Şi mie îmi place că ai simţul umorului.

– Mulţumesc. Asta cred că va salva lumea. Există suficientă încrâncenare.

 

Care este cel mai mare vis al tău?

– Să am o familie sănătoasă sub toate aspectele.

 

În acest context, cum te simţi în calitate de femeie măritată?

– Împlinită şi fericită.

 

La fotbal, atunci când joacă Republica Moldova cu România – cu cine ţii?

– Au jucat vreodată oficial?

 

Nu, amicale.

– A, pe acestea nu le-am urmărit.

 

Văd că îţi place să răspunzi pe scurt…

– Da, suntem în secolul 21 şi lumea se plictiseşte repede.

 Stela Popa, Dorin Chirtoacă şi Andreea Marin

Aşadar, câteva întrebări blitz înainte de încheiere. Prima: oraşele tale preferate sunt…

– Bucureştiul, Parisul şi Lisabona.

 

Filmele?

– Mai multe.

 

Cărţile?

– În ultimul timp cele semnate de Neagu Djuvara.

 

Ultima carte citită?

– „Omul fără chip”, semnată de Maşa Gessen, despre incredibila ascensiune a lui Putin.

 

Oameni politici?

– Margaret Thatcher

 

Sportul?

– Cel care te menţine în formă.

 

În încheiere, dacă ai putea şi ar trebui să trăieşti într-o altă epocă, eventual într-o altă ţară – ce ai alege şi de ce?

– Dacă, dacă şi iar dacă. Nu îmi place să operez cu astfel de termeni în acest context. Sunt aici pentru că aşa a decis bunul Dumnezeu şi nu fac altceva decât să-mi urmez calea. Aşa cum facem toţi, de altfel.

 

În numele cititorilor îţi mulţumesc, dragă Stela! Îţi urăm sănătate, forţă şi curaj ca să-ţi realizezi visurile. Te mai aşteptăm.

Partajează pe Facebook  Partajează pe Twitter  Partajează pe Google Plus

Categorie: Interviuri  9 comentarii

Geografia vizitelor portalului educativ Poveşti Pentru Copii

> 853,274 vizitatori unici, > 1,428,323 vizite, > 5,116,997 vizualizări

Îţi vine să crezi sau nu, dar ăsta e adevărul curat şi nefiltrat – tu, cel care citeşti acum, nu eşti singurul om care iubeşte la nebunie site-ul Poveşti Pentru Copii. De-a lungul celor doi ani de când există pe Internet http://www.povesti-pentru-copii.com – peste 853,274 (până la ora scrierii articolului) copii, părinţi, bunici, educatori, învăţători şi profesori au folosit resursele educative puse cu drag la dispoziţia lor.

Dintre care:

1. Romania - 957,404
2. Moldova - 323,173
3. Italia - 24,861
4. Spania - 14,913
5. Statele Unite - 12,758
6. Regatul Unit - 12,655
7. Germania - 12,357
8. Franţa - 7,133
9. Canada - 5,507
10. Belgia - 3,988
11. Restul lumii - restul vizitatorilor

Povestea, de la bun început…

De la bun început? Sigur? Dacă de la origini până în prezent – ăsta nu e primul, ci al treilea sau poate chiar al patrulea site lansat de mine. Dintre toate – a mai rămas doar www.braindava.com – un site cu o mulţime de jocuri intelectuale online interactive şi multiplayer, dar şi el, săracul, nu e cine ştie ce popular… E un fel de conquiztador, dar, după mine – mult mai bun… Observaţi şi motto-ul „He who believes in flight – is the master of sky”, traducere cu care, vă spun sincer, mă mândresc şi acum. Lucian Blaga – „Cine crede în zbor – e stăpân peste zare”… Cât de tare e asta, vă întreb, cât de tare???

Aşadar aţi vrut de la bun început… Iată… Eram aproape master în stiinţe (acum deja sunt :) )… Adică lucram la teza mea de master, cu tema „Tehnici de promovare a site-urilor web” şi, într-o discuţie cu mama, ne-a venit ideea lansării unui site în care să plasez lucrările ei literare, căci publicase deja o carte, dar în rest – tot ce scria era cu pixul pe foaie. Un cadou pentru ea, aşadar. Având experienţa anterioară de care v-am povestit – în câteva zile totul era pregătit… Designul (bun-rău) era făcut. Programarea – scrisă, iar primele lucrări literare (vreo câteva poveşti, poezii şi scenete) – adăugate. De atunci lucrurile au mai evoluat puţin, astfel încât acum scrierile Emiliei Plugaru arată aşa: poveşti, poezii, scenete, ghicitori şi alfabetul român.

Următoarea etapă se numeşte „Google Analytics” – instrumentul care-mi arată cine vizitează site-ul, cât timp stă, ce cuvinte cheie a folosit la căutare şi tot aşa… Din chiar primele zile de viaţă, spre deosebire de celelalte site-uri, fără niciun fel de promovare – acest portal educativ a început să atragă vizite din motoarele de căutare… Nu multe, dar chiar şi aşa – destule ca să fiu eu intrigat. Atunci am şi luat decizia – proiectul trebuie să evolueze, trebuie promovat, astfel încât setea de cunoştinţe ;) să fie satisfăcută :) Aşa au venit desenele animate şi poveştile ecranizate, apoi extinderea colecţiei de poveşti prin adăugarea lucrărilor Fraţilor Grimm, ale lui Hans Christian Andersen, apoi Ion Creangă, Mihai Eminescu şi tot aşa. Au urmat apoi şi poeziile scrise de clasicii literaturii române: Eminescu şi Alecsandri, Topârceanu, Macedonschi. Cu timpul au venit şi Elena Farago, Constanţa Buzea şi Otilia Cazimir, iar recent – George Coşbuc. Alte secţiuni adăugate sunt fabulele, ghicitorile şi blogul, dar să nu uităm nici de „cadoul de un an de zile” – poveştile audio cu opţiunea creării playlist-urilor. Cea mai recentă bomboană este – versiunea mobilă a site-ului. Nu se deosebeşte cu nimic de versiunea desktop, cel puţin pe Samsung Galaxy SII, pe care am testat-o… Dar la voi cum apare, deţinători de Nokii, Apple-uri, Blackberry-uri şi alte telefoane şi tablete?

Ce urmează?

Promit (dacă vreţi, chiar cu mâna pe Hronicul şi cântecul vârstelor sau Fraţii Jderi) să fac tot posibilul ca să dezvolt şi mai departe acest proiect cu care, vă rog să mă credeţi, mă mândresc din tot sufletul. Am o grămăjoară de idei şi fiindcă le tot uitam – mai nou am creat şi un fişier în care le adaug… Văd că s-au adunat deja 39 linii, aşadar ar fi câte ceva de făcut. Voi ce-aţi vrea să adaug, scot, modific?

 

PS: Promovăm ghicitorile de pe site? Partajaţi şi comentaţi: Partajează pe Facebook  Partajează pe Twitter  Partajează pe Google Plus

„Bătălia dintre generaţii” a existat şi va fi mereu. Există vreo diferenţă între educaţia pe care aţi primit-o tu şi fratele tău şi modul în care le educi pe Eva şi Sonia?

Cu siguranţă. Noi am fost crescuţi de părinţi şi copiii mei sunt crescuţi de bunei. Poate pe vremea copilăriei mele, părinţii au dus-o mai greu cu banii şi cu posibilităţile. Astăzi lucrurile stau altfel. Dar din păcate la capitolul timp liber stau mai prost şi asta o compensează buneii.

 Nata Albot

În ultimul timp există destulă violenţă în filmele cu desene animate şi în literatura pentru copii? Cum ar trebui să fie poveştile pe care le-ai citi copiilor tăi?

Pline de personaje curajoase, oneste, puse pe fapte bune. Poveştile au un mare impact psihologic asupra copiilor. Acestea creează modele de comportament, idealuri de prieteni şi parteneri de viaţă. Cred că părinţii ar putea multe probleme din comportamentul copiilor lor să le soluţioneze prin poveşti, chiar şi inventate de ei înşişi.

 

Care sunt cărţile tale preferate? Care e cea mai bună carte citită anul trecut?

Cărţile mele preferate sunt acele necitite, care stau pe poliţă şi îşi aşteaptă rândul. Una dintre cărţile pe care o citesc încă şi o recomand tuturor este despre originea problemelor noastre de sănătate şi soluţiile pe care le putem găsi în noi. Se numeşte… Возлюби Болезнь Свою de Валерий Синельников

 

Ce înseamnă să fii producător general la cea mai bună televiziune :) din Moldova? Ai putea să ne povesteşti cum arată o zi de lucru din viaţa ta?

Nici o zi nu seamănă cu alta. Combin activităţi necombinabile, la prima vedere: activitatea de management cu cea creativă, artistică de prezentator şi autor de emisiuni. Îmi vine foarte greu, şi reuşesc să le fac faţă doar datorită unei echipe de oameni cu care creştem împreuna în fiecare zi şi care profităm din plin de această şansă extraordinară de a învăţa să facem televiziune modernă.

 

Care e citatul tău preferat?

Vrei să-l amuzi pe Dumnezeu, povesteşte-i despre planurile tale.

 

Cum crezi care sunt avantajele şi dezavantajele sistemului de învăţământ de la noi? Ce reforme crezi că ar trebui făcute?

Dacă ar fi după mine, primul lucru pe care l-aş face ar fi o campanie naţională de studiere a limbilor străine, măcar franceză şi engleză. Dar n-ar strica şi germana. Sunt uimită de necunoaşterea limbilor străine printre absolvenţii universităţilor din MD. E ruşine să crezi că poţi obţine un job în ziua de azi, cunoscând, destul de stâlcit, doar limba română. Avem un sistem de învăţământ care aşteaptă demult să fie reajustat la realităţile vieţii. Cred că instituţiile noastre de învăţământ scot absolvenţi care nu pot face nimic cu acele cunoştinţe primite la facultate. Şi asta e trist.

 

Cum ţi-a venit ideea lansării Ministerului Adevărului?

La capitolul umor, ca şi la multe altele, populaţia ţării noastre stă foarte modest. Ori oamenii deştepţi spun că autoironia este primul semn de inteligenţă. Cu Ministerul Adevărului ideea era să mai creăm o platformă de dezvoltare a umorului moldovenesc. Şi Jurnal TV este unica televiziune din Moldova care oferă teren pentru manifestarea umorului. Ora de Ras, Leacuri pentru neamuri, Scrisorile lui Buraga, Ministerul Adevărului. Ce altă televiziune se poate lăuda cu atâtea emisiuni în care realitatea moldovenească poate pătrunde şi cu zâmbetul pe buze în casele moldovenilor.

 

Ştim cu toţii că tu încerci să faci cât mai mult bine. Sau… să nu faci rău… La ce proiecte de care încă nu a auzit nimeni te-ai mai gândit :) ?

Ce te face să crezi că ţi-aş spune?

 

Care e topul celor mai îndrăgite cinci filme pe care le-ai privit vreodată?

extremely loud and incredibly close

O femeie vine la doctor

Toamna în New York

Patch Adams

Extremely Loud and Incredibly Close

127 ore

 

 

În afară de televiziune şi blogging în particular şi mass media în general – ce alte pasiuni mai ai?

pictez: pe pietre, pe pereţi de spitale, în iphone

gătesc: la muncă, acasă, la prieteni

îmi salut orhideele în fiecare zi

călătoresc cât îmi permite timpul

 

Excelenţa nu vine probabil doar învăţând din cărţi… Ce sfaturi ai putea să le dai tinerilor jurnalişti care vor să-ţi urmeze exemplul?

Să nu urmeze calea nimănui. Să şi-o aleagă pe a sa şi să pună multă multă pasiune în tot ce fac.

 

Care sunt realizările şi eşecurile tale din 2012? Ce ţi-ai propus pentru 2013?

Nu am apucat încă să fac totalurile, dar mi-ai dat o idee bună. Voi face asta chiar acum.

 

În numele echipei Poveşti Pentru Copii, dar şi al cititorilor, îţi spun mulţumesc frumos pentru timpul acordat şi să ştii că eşti mereu binevenită aici. Acum, la final, ce mesaj ai vrea să le transmiţi tuturor copiilor, părinţilor şi bunicilor?

Să nu înceteze niciodată să creadă în poveşti şi în puterea lor…

Partajează pe Facebook  Partajează pe Twitter  Partajează pe Google Plus

Categorie: Interviuri  2 comentarii

Planul:

Mie-mi plac câteva lucruri în viaţă. Filmele, şofatul, călătoriile şi muntele. Ah, muntele… Iar acum, peste vreo jumătate de oră, o să mă pornesc într-o vacanţă la munte. Da, o să schiez la Sinaia. N-am schiat niciodată până acum, dar cât de greu poate fi, nu-i aşa? La urma urmei – nu cred să fie mai dificil decât fizica nucleară sau ecuaţia lui Schrödinger… Mâine dimineaţă vom vizita centrul istoric al Braşovului, iar pe la amiază ajungem la Sinaia şi începe distracţia. N-aveţi frică, însă, seara voi lucra la site oricum.

 

Bagajul:

Laptopul ajunge acolo îndată. Aparatul foto e pus, dar acumulatorul se încarcă chiar acum, sper să nu-l uit. Telefonul – la încărcat şi el. Haine de bine de rău parcă am luat… Hm… Lanterna da… Nu ştiu la ce mi-ar trebui, dar las-o să fie… Simt că ceva lipseşte, dar voi afla despre ce este vorba acolo deja… Aha, corect, bani da, paşaport şi buletin de identitate da, căci mă pornesc din Chişinău…

 

Plecarea:

Ar cam fi timpul să ies acum. Plecăm pe la 21:00, dar cred că ar fi bine să ajung puţin mai devreme… În plus, mă şi aşteaptă cineva, aşa că vă spun la revedere şi vă urez şi vouă la fel cum îmi urez şi mie câteva zile de poveste.

 

Nu înainte de:

A dedica povestea Telescopul celor trei muşchetari: Carola, Shai şi Margot. Creşteţi mari, sănătoşi şi voioşi. Aduceţi bucurii părinţilor, ajutaţi-vă între voi şi fiţi mândri unul de altul!

 

PS: Azi promovăm poeziile lui Mihai Eminescu. Arătaţi-i nişte dragoste socială: partajaţi şi comentaţi… Partajează pe Facebook  Partajează pe Twitter  Partajează pe Google Plus